agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-11-13 | | Întotdeauna aștept sfârșitul de săptămână pentru a rezolva ceea ce, altfel, nu reușesc. Îmi propusesem să întocmesc o listă, pe zile, dacă se poate, cu ce am de făcut înainte de lansare. Pentru curaj, cinci minute cu Domnul Facebook - mi-am zis și așa s-a întâmplat… Am deschis o pagină. Nu știu exact de ce. Poate pentru că are legătură cu lansarea; oricum, are, sigur, cu sufletul meu. Și am citit un articol care m-a catapultat în urmă, o urmă care m-a înrâurit într-atât încât, dacă nu ar fi existat, multe lucruri s-ar fi întâmplat altfel. Nu regret nimic. Face parte din destinul meu. Chiar dacă a însemnat suferință. Probabil reacția ar fi aceeași, dacă aș avea din nou anii aceia. Pentru că reacția este a sufletului. În urmă cu puțin timp, într-o discuție cu un critic literar, mi s-a spus: „Pe când adevărul - adevărat despre Iulia?”. Într-o zi, am replicat, neștiind că atât de repede va veni ziua în care voi hotărî să scriu despre ea, înfășurată doar într-un șal transparent. Astăzi, am descoperit că privesc cu duioșie peste umăr, bucurându-mă că am iertat (nu doar am uitat, cum des am crezut). Și tot astăzi (voi nota ziua asta cu o pietricică albă) am înțeles că după romanul „Împinși de îngeri”, la care lucrez acum și care vine în continuarea celor trei (Ape spre nimic, Viață îmbrăcată subțire și Păsări și umbre) va urma IULIA. Ce miracol se ascunde în noi! De câți ani avem nevoie să ne împăcăm gândul și inima, uneori! Acum, când scriu, cu Effi în spatele calculatorului, ascultând Chopin, desigur, am încă deschisă pagina cu articolul acela care face referiri la un început de drum. Un început, într-un oraș pe hartă. Pe harta României și a destinului. Ce stare ciudată! Să vreau să închid și să nu pot. Cineva din mine zice: „ De ce nu începi acum?”. „Vreau să fiu sigură că asta simt, că nu este o eroare rătăcită prin celulele mele” – răspund și încrunt fruntea sub care gândurile aleargă invers. Oricum, totul în viața asta se leagă. Va veni o clipă… Nu noi o alegem, timpul alege pentru noi – „Timpul, o femeie despletită”… 11. 11.2018
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate