deasupra lumii, stelele stau de vorbă-ntre ele
tu vezi mai bine ca mine
pentru că ştii mai multe
despre tot şi despre toate celelalte
care nu mai au loc în carte

acolo unde...

ca un prag de fag
pun rămăşag pe viile de la Cuvin, Bocsig şi Şag
şi pe tot Surechiul de la Ineu
cu caii de la hinteu
desenaţi de Rafila pe ultimul zmeu
că-n lumea aceasta
fusele orare torc fir subţire


de aceea-m pus pe doc
o creangă de soc
cântată-n Ardeal şi-n Banat
şi-n Japonia şi-n Laponia
şi-i descântată-n radă la Alexandria
şi-n Gara de Nord
unde cărările fac nod
inclusiv cărarea coborâtoare la mare
acolo unde...

Acolo unde visul te rătăcea-n picturi


...din mansardă pe plaja cu suflet şi înapoi... Tic-tac, tic-tic-tic,
triptic cu umbrelă... Când dau de ea, îţi spun/ Cercul s-a făcut
spirală/ Din spirală în spirală în spirală/ Precum ziua de paradă/ Cea
în care ei să vadă/ La mansardă-n Strada Doamnei/ Porumbeii şi căţeii
zburători/ Pictorul picând din clipa/ Picurată in povestea lui Alexis/
Cu lume şi cu gându-n vagonul de trăsuri/ Ti-ri, da-da, da-ram, da-da,
da-nu,acu/ Parada ajunsese, ca ieri, în Strada Meţianu/ Acolo unde
visul te rătăcea-n picturi/ Pe care le-am pictat să fie/ În Cafeneaua
Scriitorilor mărturie că/ Un pui de poveste/ Poţi să-l iubeşti şi să-l
creşti/ Peste tot unde eşti/ Bine, spune şi tu după mine:
“ - Buburuzul meu, ce faci?/ Bine-bine. Am visat că făceam dragoste./ Şi-o
pietricică norocoasă,/ o coasă de cosit Iarbă pentru iubit./ - Şi eu
am visat un cer plin de stele/ şi aveam de ajuns la vapor prin mai
multe peripeţii./ Şi-am ajuns cu maşina-n apă,/ dar nu ne-am panicat./
Şi pe vapor, o roşcovană-şi certa bărbatul./ Şi eu mi-am adus aminte
peripeţiile cu maşina şi-am zâmbit./ Şi ea s-a răstit la mine şi mi-a
zis: - Ce râzi, faţă palidă?...”/ vântul, foarte tare, dinspre mare a
adus lângă mine o Arătare/ o lebădă vorbitoare/ cea care-mi povestea/
Când luaserăţi voi în Asalt Cafeneaua Scriitorilor/ Subsolul de la
Muzeul de Artă/ Casa bunicii lui George Vasilievici/ Şi toată
Peninsula Tomisului/ Cu viaţa din Piaţeta Casinoului/ Devenită
Festival de Veneţia/ Şi Carnaval cu mască şi cu Trei Papuci/
Măslin-Pietricică-Nuci... / Cel mai mare atelier îl avea Serghei
Mizil, care se bucura, ca un copil/ De câte ori rămâneam peste noapte
în atelierul lui/ Şi-mi dădeam cu părerea despre vremuri, galerii şi
pictori.../ Vis-a-vis de atelierul lui Serghei era atelierul lui
Cocoru/ Pe diagonală era atelierul lui Gutuie/ Pe toţi îi ştiam după
porecle şi picturi/ Lumea artei era izvorul meu de culoare şi bucurie/
În balanţă cu lumea matematicarilor/ Un fel de oameni ai galeriilor
miniere/ Cu diamante şi cu mult cărbune/ Din loc în loc, subterane cu
spume...

Balerina-Cristina mi se plângea şi gemea/ Rolul vulpii şi-a
trandafirului din Micul Prinţ/ Îi creştea ghimpi pe trup/ Degetele de
la picioare-i erau numai răni/ Câinele-mi citeşte-n privire şi-mi
răspunde cu un lătrat la lună/ Tu, care le ştii pe toate, îi spui
câinelui să tacă/ Câinele-ţi sare-n braţe şi se linge pe rană/ un
început mai pur,/ un timbru imposibil ieşise din poveste în răsărit/
de tur cu retur cu nuc, plop, vişni şi mur/ un murmur de şoapte, cu
fluturi de noapte/ teleleu cu lir de vrajă/ miez de noapte şi amiază/
cu rădăcini de stuf şi plajă/ în viitorime trează/ de iubire cu
vorbire

Azi, când toate par că-s spuse și nimicul prinde rost/ Îți vor povesti
trei șoapte ce va fi și tot ce-a fost/ Joi, 21 iunie, 2018 s-au
împlinit 27 de ani/ De la terminarea primului voiaj în care/ Am
încărcat vaporul cu tutun/ Și cu bocanci Pentru “Motanul meu,
Picasso”/ Cel care-mi stă pe umeri/ Și se joacă cu penele/ Desenând în
ceașca de cafea/ Tot felul de vești/ Cu povești pe iarba peninsulară/
pana de lebădă, plină de rouă stă-n aşteptarea motivului/ “I was so
alone and myself i can't make it…"/ spuse lebăda, înainte de-a lăsa
pana să cadă,/ Mai multe glasiuri cu Rembrandt şi terpinol/ Dau
perspectiva prin gol,/ cu nămol de Techirghiol/ Sol, sol, la, si, re,
mi, fa sooooooooool/ Ultimul sol fiind aşa de luuuung/ Că poate să
ajungă soarele din urmă/ Ieşindu-i în faţă în fiecare dimineaţă/
înainte de-a se ridica din mare.../ "Hello, my friend, so happy to see
you again”/ Soarele-mi vorbeşte-n engleză/ Îl înţeleg şi-i răspund în
limba română/ Ploaia şi vântul/ Pornesc corăbiile/ Spre noi insule
un pufăit de pipă se strânge-n
cerc de sfânt/ şi întâmplarea rară părea că-i într-o doară/ şi mare şi
pământ/ dansatoarea cu manechinul din lemn de gutui/ dansează ca
ploaia pe copertină/ atracţia universală-i de vină/ cu nuanţe de roşu
cercul se deschide şi se închide în spirala de pe cochilie../când
mi-am adus aminte/corapina prinsese parfum/pe șevalet pânza albă
așteaptă/când dau de ea, îţi spun/ mă bucur când eşti cu mine-n trăsură/
şi-o tăiem pe arătură...