agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 454 .



visul, sentiment sau rațiune?
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [DaliVunka ]

2020-09-13  |     | 



Nedefinit la început, tărâmul de vis parcă își contura forma luând-o cu împrumut din viitor.
Undeva, pe o planetă necunoscută mie aveam să trăiesc experiențe sublime.
Locația în care mă aflam visând în visul meu, era o întindere aridă, lipsită de orice formă de vegetație, terenul era uniform ca și culoare și granulat.
O singură așezare omenească exista pe acea întindere brun-roșcată, fără de relief.
Acea căsuță goală, neutilată, nemobilată, fără uși, fără ferestre (deși spațiile rezervate pentru acestea existau), aparținea familiei surorii mele.
Era o casă extrem de modestă, acolo părea că nu plouă, nu bate vântul, nu e nici cald nici frig, nu aveai nici un motiv pentru a-ți construi un astfel de adăpost, singurul rost al ei se pare că era acela de a alunga monotonia vastei întinderi.
Pe măsură ce mă apropiam (se pare că eram venit în vizită), fix în momentul când mi-am reântâlnit cei doi nepoți care erau singuri acasă, un fenomen luminos avea să aprindă în acea seară cerul marcând un eveniment fastuos, o sărbătoare a luminilor de diferite forme și intensități anume organizată pentru mine- musafirul de onoare.
Am înţeles că simpla mea prezență acolo a stârnit o atât de frumoasă manifestare a acestor forme de lumină în a căror joacă am simțit cum bucuria se împletea cu sublimul, grația izvora dintr-o iubire sufocant de plăcută, aproape ireală, dacă nu i-aș fi simțit fiorul stingându-se delicat de încet, ca mângâierea diafană a fâlfâitului aripilor de înger când se retrage știindu-te în siguranță.
Și în tot acest timp nici un mesaj, nici un cuvânt, nici o soaptă, nici un sentiment de nesigurantă, nu mă simțeam străin sau stingher, nu era nevoie să fiu anunțat, pregătit sau pus în temă asupra evenimentului, pur și simplu totul se desfășura natural, fără nici o intervenție externă, fără nici o explicație, bucuria imensă curgea ca o lavă prin mine, topind și arzând tot ceea ce acum se adeverea că nu-mi fusese niciodată de vreun real folos, vindecându-mă de mine.
Sentimentul era deplin şi mă hranea.
Intrând în urmatorul vis, ca o continuare a visului ce-l aveam în timp ce visam când m-am culcat, setea de cunoaştere avea să-mi fie satisfăcută se pare, mai mult decât puteam să fac eu faţă şi...m-am trezit!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!