Erorile ridică obstacole în calea vieții, destinului și a dezvoltării spirituale aruncându-ne în spațiile terne, fade, anodine și uniforme ale materialismului care siderează satisfacțiile, evoluția, plenitudinea și vocațiile.
Când erorile se multiplică, conștiența, sinele și spiritul decad și apar fisuri și disfuncționalități în mecanismele lor, căci erorile împing omul între coordonatele neputinței malformând perspectiva, anihilând viziunea și opacizând spațiile adevărurilor.
Erorile sunt sursa eșecurilor, nereușitelor și insucceselor și influențează negativ gândurile vulnerabile, abstrase din integralitatea ființei.
Omul străbătut de erori de tot felul și-a dereglat rațiunea, cugetul și intelectul, iar veridicitatea a decăzut în iluzoriu, falsitate, subiectiv și mistificare.
Erorile împing omul pe contrasensul vieții unde se poate izbi de neputințe, ignoranțe și insuccese care îl traumatizează și îl îndepărtează de sensul care urmărește optimul, beneficul și superlativele.
Cu cât erorile se multiplică, cu atât adevărurile se anemiază, se diluează și se micșorează și în esența lor se insinuează minciunile, iluziile, himerele și non-sensul.
Omul superior își construiește un neant pentru a arunca în genunea lui erorile cu tente de inferiorități, căci omul a dobândit superioritatea prin superlativele gândirii care i-au propulsat viața înspre preeminența ce a făcut posibil saltul evolutiv, estetic și valoric înspre succese.
Erorile împuținează ființa și odată cu micșorarea ei se disipă energiile, pe când reușitele converg și concentrează energiile în punctele nodale împânzite cu oportunități, avantaje, benefic și beneficii.
Erorile au miez de surogate și hibrid, nu pot fi niciodată autentice, fiindcă decad ființa pe care erorile au împroșcat-o cu enormități, aberații, aparențe și falsități înșelătoare, derutante și morbide.
Când analizezi eroarea îi descoperi cauza pe care e bine s-o infuzezi cu pozitivul agreând adevărurile și astfel efectele funeste ale erorilor se transsubstanțiază în ceva verosimil, veridic și demistificat.
Lipsa erorilor coincide cu imparțialitatea, dreptatea, realismul, obiectivarea și autenticitatea și favorizează reușitele la care se acordează inteligența, superioritatea, competiția, perspicacitatea și obiectivele.
Reușitele amplifică ființa, îi multiplică dimensiunile astfel încât să atragă vocația, profunzimea, responsabilitatea și avantajele care converg înspre succes.
Când finalizarea unui proiect, a unei situații sau activități reprezentative se face cu brio, în fața omului se întrezărește reușita inducând fluxuri de fericiri de natură profesională și socială pe care nu le poate trăi vulgul înțesat de ignaritate, ignoranță și obtuzitate, pentru care succesul este inaccesibil precum e utopia față de omul realist.