Trecutul, ca să înfrunt spusa unui scriitor din vechime, nu înseamnă musai tinerețe, iar tinerețea-fericire.
Toți, fără excepție, la maturitate ori la vârste târzii dorim ca timpul să se întoarcă în copilăria sau tinerețea noastră, dar nu cu anii, ci doar cu momentele din ani convenabile nouă. Cui i-ar plăcea să retrăiască ani, ore, zile, luni de coșmar, de suferințe nelipsite din viața nimănui? Timpul însă își face datoria, merge tot înainte si, odată cu el, înaintează si năruirea noastră, oricât nu ne place.
Bătrânețe! Ce neplăcut e când ți se spune „bătrân” și tu ai sufletul, elanul tinere!
Copilul – așteaptă nerăbdător să se facă mare, adică tânăr, în niciun caz bătrân. Tânărul – niciunul nu-și dorește să ajungă cât mai repede la bătrânețe.
In vremurile de acum, însă, timpul pare că nu mai are răbdare, aleargă, aleargă și dintr-o dată ne trezim bătrâni. „Fugit irreparabile tempus” – o realitate resimțită la fel și în urmă cu 2000 de ani, dar cu siguranță nu cu impactul, cu viteza resimțite de noi astăzi.
De ce fugim toți – cu gândul – de bătrânețe, dar pe de altă parte, îi compătimim pe cei ce n-au mai apucat-o?
Pentru că bătrânețea este întovărășită , pe drept, cu urâțirea trupului (cui îi place urâtul?), cu boli și mai urâte și cu neînduplecata moarte care te rupe de ce-ai iubit, de viața ta ferice ori neferice. Spaima de toate acestea persistă in conștientul ori în inconștientul nostru și ne împinge să detestăm , cât suntem înaintea ei, vârsta senectuții.
Dar când atingem pragul de intrare in senectute? E greu de precizat. Fiecare dintre cei cu mulți ani în spate își resimte vârsta altfel, în funcție de starea sufletească, de felul în care și-a dat și-și dă silința să-și ajute trupul, mintea în lupta cu timpul. Această grijă se traduce în aspectul cu care te înfățișezi lumii, în receptivitate, ponderată, la nou, în „deschidere” față de neliniștile tinerilor pe care-i ai în preajmă – copii, nepoți, elevi – nicidecum în cantonarea cu obstinență în prejudecățile tinereții tale îndepărtate.
Se vede cu ochiul liber că vârsta bătrâneții începe mai devreme printre oameni ai satelor cărora grijile mai sus înșiruite nu le sunt printre priorități.
Comparând cu destine ale oamenilor din trecut, constați că segmentul acesta de viată își înalță, cu aproape fiecare generație, hotarul. Alecu Russo , un fiu al secolului al XIX-lea, se considera bătrân la 36 de ani când evoca nostalgic în „Amintiri”- le sale anii tinereții. Eroi ai unor scrieri ale lui Gogol se socoteau și ei bătrâni la 32-35 de ani, iar la 40 – bătrâni de-a binelea. Apoi, priviți-vă părinții, bunicii și pe voi, pe copiii voștri și vă veți convinge că îmbătrânirea chipului se deplasează spre mai târziu!
Bătrân poate, apoi, fi oricine, depinde la cine te raportezi. Tânărul e considerat bătrân de către un copil de până în 9-10 ani. Omul de 60 de ani, de exemplu, este un tânăr pentru un octogenar, cu atât mai mult pentru cei si mai vârstnici.
Există o diferență semnificativă între BATRANETE și IMBATRANIRE. Bătrânețea ți-o conferă, dincolo de starea ta de suflet, de raportarea la alte vârste, numărul mare de ani trăiți de tine. Despre cineva acum trecut de 50 de ani, nimeni sub această etate nu-l mai taxează drept tânăr, chiar dacă de pe fața lui lipsesc evidente semne ale bătrâneții. Îmbătrânirea poate fi apanajul oricărei vârste și e data de urme vizibile caracteristice bătrâneții: riduri, o față tristă în permanență, umeri încovoiați, ținuta neglijentă – toate cauzate de traume, de o viată chinuita, de boli îndurate de vârste timpurii.
Cei nebătrâni, încă, se tem de bătrânețea ce va să vină, dar, când acel viitor a devenit prezent, temerea parca nici n-a existat. Ei continuă să-și trăiască viața ca și până atunci, împăcați cu acest dat, bucuroși dacă mintea și trupul le mai sunt de ajutor.
Doar gândul la momentul pensionării mai doare în unii, asociindu-l cu o renunțare a lumii, a vieții la „serviciile” lor de până atunci. Daca poți trece fără urme (si cu siguranță poți) peste acel moment de „predare a ștafetei”, vei vedea, vei simți că ai pășit pe tărâmul cel mai senin al vieții tale, eliberată de rigorile oricărui „program”, de povara oricărei responsabilități ierarhice devenind stăpânul „unic” al destinului tău. Acum e vremea când timpul iți aparține, nu te mai „strânge”, nu te mai mână de la spate, când tu faci ce dorești cu el, chiar să te joci. Cu certitudine vei găsi în tine resurse, nebănuite până acum, de a ți-l umple cu îndeletniciri chiar și nesperate vreodată, plăcute și utile ție si alor tăi. Să poți să vezi, oricât dorești, lumea largă, să te odihnești pe săturate, pe săturate să-ti hrănești sufletul cu lecturi, să-ți supraveghezi roadele grădinii tale, ale oricărei preocupări nu sunt lucruri de coleá.
Să mai amintesc de minunatul și revigorantul rol de bunic-bunică (bunel-bunelă) daca ți se întâmplă să ai nepoți? Să-ti plimbi nepoții, să-i însoțești pe drumul școlii, să le dai învățături de viată potrivite vârstei lor, să le depeni amintirile tale ori povești cu zâne si prinți, să le citești poezii când adorm lângă tine, să răspunzi fără mari ocolișuri întrebărilor lor curioase, sa fii părtaș la jocurile lor - într -un cuvânt să te transformi într-unul de-al lor – astea toate te întineresc și pe tine, bunicule, bunico, fie și numai pentru câtva timp, îți dau energie să-ti alunge tristețile care te mai bântuie. Este leacul cel mai bun în lupta cu relele de toate felurile. Pentru toate astea n-ai nevoie decât de putere, luciditate și forță trupeasca și vei fi pe de-a-ntregul mulțumit, eliberat de orice angoasă de dinaintea bătrâneții.
Se spune că bătrânețea este vârsta înțelepciunii căpătate după lungile încercări ale vieții. Si lucrul este adevărat dacă ai știut să discerni intre bine și rău. Știți care este farmecul bătrâneții? Să vezi pe străzi cuplurile de bătrâni ținându-se de mana. Ei sunt dovada cea mai grăitoare a trăiniciei sentimentului care-i atrage pe oameni, care i-a unit. Dacă ai avut privilegiul să-i cunoști, te încearcă o durere stinsă când, într-o zi, vezi pe strada cuplul înjumătățit, dar împăcat cu soarta lui.
Tineri, fiți optimiști că timpul vă poate rezerva frumuseți de felul celor mai sus înfățișate și descătușați-vă gândul apăsător la spectrul bătrâneții!
Iar voi, bătrâni, fiți mulțumiți că ați trăit vremuri memorabile necunoscute de cei tineri și bucurați-vă de ce v-a rămas!

2014