I.

Din dragoste se naste viața.
Restul e suferință.
Nu ne naștem că vrem noi, ne naștem că a existat cândva, undeva
un moment de dragoste.
Nu toți ne naștem în urma unui moment de dragoste,
de aceea nu toți avem aceeași ”vigoare” la linia de start a vieții.
O persoană (apărută înițial în câmpul emoțional al părinților) iubită de dinainte de a fi procreată,
o persoană iubită și în timpul celor nouă luni de ”intimitate” în pântecul mamei (fetus),
o persoană iubită cu intensitate și după ce s-a născut
este o persoană binecuvântată.
Avem rar parte de persoane în intregime binecuvântate,
dar avem.
Suferința copilului însă apare încă din pântecul mamei când aceasta este tristă,
respinge frumusețea vieții, respinge ideea de a fi mamă, respinge
pe tată pentru viitorul copil.
Suferinta pentru copil apare de atunci, deși el este nenăscut.
Copilul deși nenăscut simte lipsa de iubire a mamei sale și suferă în pântec (inconștient fiind atunci de el însuși că există)
Copiii abandonați încă de la naștere vor crește mai plăpânzi, mai ”astenici emoțional”, vor fi fântâni cu puțină apă care vor căuta toată viața un răspuns la singura mare întrebare ce îî frământă:
”De ce m-a abandonat mama?!”
Acest de ce nu și-l pot opri niciodată chiar dacă vor ajunge (unii dintre ei) să își cunoască mai târziu în viață mama (biologică).
Chiar dacă este crescut cu iubire și devotament de o mamă adoptivă încă de la naștere, copilul tot va rămâne cu întrebarea :
”De ce m-a abandonat mama (biologică) ?”
Și această întrebare îi va răscoli ființa ca o tornadă, când și când, cu putere.

II.

Acum se vorbește tot mai des despre mame ”surogat” care să poarte copiii altor femei ( infertile) în pântecul lor,
ba chiar se vorbește de viitori copii creați integral în eprubetă și apoi în pântec artificial (cu totul artificial).
Se va lua probabil și premiul Nobel pentru medicină la apariția oficială a ”mamei AI 100%” (AI - Artificial Inteligence)
Întrebarea mea retorică de acum, pentru acele vremuri ce vor veni cu siguranță peste noi , este:
”Oare cum se va simți emoțional acel copil?”
”Oare ce întrebare își va mai pune?”
”De ce m-a abandonat mama?” nu merge, căci nu este abandon, nu există o mamă practic: partea bărbătească genetică este luată din banca de sămânță masculină,
partea femeiască din banca de profil,
totul se face apoi prin calculator, se stabilește chiar și culoarea ochilor, poate chiar inteligența viitorului copil,
apoi intervine eprubeta, fertilizarea, pântecul artificial...

III.

Oare varianta aceasta de copil al viitorului (știința se pare este ”rege”)
va mai putea să își găsească un sens al vieții?

IV.

Doar gândesc, că nu doare.
Doar gândesc.

2 februarie