agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-03-25 | |
Editura Calmann-Lévy a publicat miercuri în Franța ultima ediție a volumului ”Les fleurs du mal” (Florile răului), această operă provocatoare la care scriitorul, născut acum 200 de ani, pe 9 aprilie 1821, a lucrat ani în șir.
Baudelaire însuși nu a apucat să vadă rezultatul muncii sale, întrucât varianta finală ajunge în librării în decembrie 1868, la mai mult de un an de la moartea sa. „Ediția respectivă era așteptată de Baudelaire (...) Lucrase la ea de foarte mult timp, împreună cu Michel Lévy și cu fratele său Calmann”, subliniază editorul din zilele noastre. Acesta a încredințat lucrarea unuia dintre cei mai eminenți „baudelairieni” din vremea noastră, lui Pierre Brunel, membru al Institutului Francez. Baudelaire ținea mult la scrierea cuvântului poète cu „ë”. Condamnat în 1857 pentru ultraj la morala publică, el scrie la începutul unei scrisori către împărăteasa Eugenie: „Este nevoie de toată prezumția prodigioasă a unui ”poëte” pentru a îndrăzni să ocupe atenția Majestății Voastre într-un caz atât de mic ca al meu”. Aspect primitiv și brut Prima ediție, din 1857, poet era scris cu „ è” (poète), dar opțiunea este contrazisă de Baudelaire chiar prin dedicația scrisă de mâna lui pe exemplarul oferit „maestrului și prietenului” Théophile Gautier: „Să nu credeți că sunt suficient de pierdut, nevrednic de numele de ”poëte”. Baudelaire considera această ediție ca fiind foarte imperfectă. În cea de a doua (1861), va fi corectat peste tot, poet cu „ë”. Acest umlaut este aproape o marcă comercială pentru el, susținută de ideea că „poète” are doar o singură silabă, fiind neplăcută auzului, pe când „poëte”, incontestabil, e format din două silabe. Conform dicționarului Academiei Franceze, ortografia cu „ë”, din secolul al XVI-lea, a fost înlocuită în secolul al XIX-lea de singura pe care o folosim astăzi, cea cu accent grav (è). Pierre Brunel, autorul unui eseu intitulat „Baudelaire antique et moderne”, optează pentru cel modern. Poetul scris cu ,,ë” din titlul „Le Poëte est semblable au prince des nuées”, vers alexandrin din poemul „L'Albatros”, devine în 2021 poetul scris cu ,,è”: „ Le Poète est semblable au prince des nuées”. "Am încercat să adopt o poziție chibzuită și nu am făcut caz de conștiință. Dacă aș fi vrut să scot o ediție pur arheologică, aș fi respectat în mod evident ortografia acelei perioade", explică el. "Era deja arhaic la vremea sa. Dar ambele variante de scriere erau practicate. Probabil a fost o alegere de editor", pentru a da un aspect primitiv și brut acestei poezii, presupune academicianul. ”De mult” și ”demult” Baudelaire însuși nu se împotrivea modernizării. Adverbul „de mult” (”long-temps” - ortografia secolului al XVIII-lea, conform Academiei Franceze) apare de patru ori în ediția din 1857. Apoi devine „longtemps” din 1861. Caz mai dificil: „très” (foarte), pe care Baudelaire îl scrie întotdeauna urmat de o cratimă: „A la très-belle, à la très-bonne, à la très-chere” (poem fără titlu, numerotat XLIII). Ediția din 2021 păstrează aceste cratime pe care nu le mai folosim azi, considerând că ele constituie un element de poezie în sine. "Baudelaire era fidel anumitor tradiții: este un aspect al personalității sale. De exemplu, pe plan spiritual, își ducea revolta până la satanism. Dar pe de altă parte, își arată și atașamentul față de religie", subliniază academicianul. Esențial pentru acest specialist, este de a reînvia o ediție din 1868 „neglijată, subevaluată și disprețuită”. Colecția editorială franceză ,,Bibliothèque de la Pléiade (Gallimard)’’, care va publica cele două volume ale „Operelor complete” ale lui Baudelaire pe 8 aprilie, o preferă pe cea din 1861, ca aproape toți editorii din ultimul secol. Dar „sentimentul meu este că Baudelaire nu a fost mulțumit de ediția din 1861. Nu numai pentru că aceasta a avut de suferit datorită condamnării sale la închisoare, cu poezii interzise publicării, ci și din cauza faptului că părți de o importanță considerabilă s-au pierdut. Mă gândesc la ,,Recueillement” - de exemplu", comentează Pierre Brunel. „Una dintre cele mai frumoase poezii din ,,Fleurs du mal”, conform acestui baudelairean, începe cu această replică: „Durere, fii cuminte și nu-ți ieși din fire”... Traducere după articolul AFP preluat de France24 https://www.france24.com/fr/info-en-continu/20210324-baudelaire-po%C3%A8te-ou-po%C3%ABte |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate