agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-19 | |
......................................................
Printre perdele m-am pierdut... și rătăcesc. M-am prins în dansul ielelor și nu am reușit să rezist până la capăt... am amețit și m-am desprins din horă... S-a sfârșit! ... sau poate nu! Privesc în mine și descopăr atâtea întrebări care așteaptă răspunsuri, și nu știu... tu ești acela care le știe, sau dimpotrivă, tu sporești și mai mult misterele din mine? Plâng... îmi plâng ochii în fața necunoscutului ce mă înfioară. Pe ce drum să mă risc să alerg? Ecouri... pași grăbiți... plânsete de copii... asta ascunde tăcerea care mă înconjoara! Și nu le aud! ... le simt în tălpi, în degetele de la picioare... și-n tâmple! Privesc în mine și descopăr butoaie de tristeți care așteaptă să se verse, și nu știu... tu ești acela care mă va ajuta să le dau uitării, sau dimpotrivă, tu le vei da un ghiont? Stau și mă gândesc: Cuvântul a creat lumea :"și a zis Dumnezeu: Să se facă lumină! ... si s-a facut! ". Eu, însă, nu mai am cuvinte... cu ce să creez? Dragostea a creat cuvântul, căci dacă nu ar fi fost iubire, Eminescu nu ar mai fi scris"Floare albastră". Eu, însă, am pierdut în dragoste... cu să creez? Îmi plânge trupul... îmi plânge fiecare celulă în parte... și mă simt mică! Mă prăbușisem... și ce era ciudat e că nu știam precis care era cauza. Mă apăsa o durere nemărginită... știam doar că fusesem dezamăgită de el! sau... poate de întreaga lume! Încet, încet, glasul acela lăuntric și-a domolit avântul. Lacrimi încă mai stăruiau în ochi, dovezi ale durerilor... ale mele?... ale ei? ale Evei! ............................................................ Pașii mei pe asfaltul ud... și ceața, și inima-mi bătând ca nebuna. O durere de cap mă chinuia, dar gândurile îmi erau limpezi ca bobul de rouă: "Deci, dacă eu sunt Eva, atunci volumul acela îmi aparține... și tilul de ziar!" Big Ban-ul se pornise din nou să-și bată timpul, când m-am reîntors în cafenea. Și de această dată fata de la tejghea mi-a zâmbit cald. Masa mea era tot goală, așa că i-am cerut ospătăriței un ceai și mi-am reluat locul părăsit cu ceva timp în urmă. Am rotit ochii căutând suportul cu ziare... nu mai era!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate