Bineînțeles că povestea mea e subiectivă. Nici nu se putea altfel!
Într-o zi îi spun fetei mele, după ce am citit afișul din holul Universității de Muzică din București: ”Înscrie-te la concurs pentru bursa Erasmus, neapărat la Viena!” Pentru Viena, Paris și Londra, concursul se desfășura cu o lună mai devreme decât pentru alte capitale europene. Dacă realizai un anumit punctaj la acest examen dar totuși nu reușeai, aveai dreptul să participi la concursul din etapa a doua, pentru alte capitale europene. Profesoara care răspundea de Relații Internaționale, a atenționat-o pe Delia: ”Domnișoară, la Viena, Paris și Londra se înscriu numai Vipurile, n-ai nicio șansă, vino la etapa a doua, acolo poate, poate...”
A venit ziua examenului, în comisie tronau profesoara de Relații Internaționale, decanul și un profesor de limbi străine. Comisia analiza dosarul cu lista recitalelor și concertelor susținute public, articolele din presă privind interpretarea, cunoștințele de limbă străină și un interviu.
-Spune-ne domnișoară, câți membri are orchestra când cântă Concertul pentru vioară și orchestră de Brahms? a întrebat-o decanul, președintele comisiei, sigur .că i-a închis gura! Prezența Deliei la concursul pentru Viena unde era un singur loc , le încurcase aranjamentul.
-Exact atâția cât trebuie!
-Domnișoară, nu fii obraznică, nu ne-am întrunit o comisie ca membrii ei să fie sfidați.
- Partide complete de suflători, lemne, alămuri, pe lângă orchestra de coarde.
- Nu te-ai pregătit, răspunsul este evaziv. Vă rog să ne spuneți... numărul de catalog al concertului nr. 5 de Mozart publicat pentru prima oară...
- Cred că mai important decât numărul de catalog este tonalitatea în care a fost scris, că Mozart...
- Domnișoară, nu ne înveți dumneata ce este important, pune mâna pe carte și când o să fii pregătită, atunci să te prezinți la concurs!
Demult nu se mai simțise Delia așa umilită. Se întâmplase în clasa a v-a, luase locul 1 la Olimpiada de muzică pe țară, în Timișoara, și drept răsplată fusese inclusă în lotul care urma să meargă în S.U.A. După acest anunț, profesorul de matematică o scosese în fața clasei și-i spusese: ”Faci pe vedeta, ia să-ți pun eu un doi ca să pui mâna să înveți și la matematică!” Condiția ca să meargă în America era să aibă note de trecere la toate obiectele. Delia nu a spus nimic, a mers acasă, a plâns ore în șir, noi părinții eram la serviciu, iar în jurul orei cinci p.m., când trebuia să ajungem acasă, s-a ascuns în dulap. Am intrat în panică, unde este fetița, am mers la școală, nu știa nimeni nimic, am sunat niște colege, una din ele i-a povestit soției ce a făcut profesorul de matematică. Între timp a apărut și Delia din dulap și a mărturisit că nu mai merge în veci, la ora de matematică, la acel profesor. A doua zi soția a depus un memoriu la conducerea școlii și la inspectorat. A cerut examen la matematică cu subiect unic pentru toți elevii și comisie pentru verificarea lucrărilor. Dacă Delia va lua mai puțin de 7 s-o lăsați corigentă! concluzionase ea. Ceilalți profesori din școală, în special profesoara de fizică, au intermediat împăcarea, că profesorul de matematică este în primul an de activitate, că n-are experiență pedagogică, că e fiul directoarei liceului de muzică...
Să ne întoarcem însă la concursul pentru Viena. A doua zi s-au afișat rezultatele. Din nouă concurenți pentru Viena, Paris și Londra, ea era pe ultimul loc și singura cu un punctaj sub 90 de puncte, 88,75, care nu-i da dreptul să se prezinte în etapa a doua pentru alte capitale europene. (Minimul necesar era de 90 de puncte)
- Vezi tata ce mi-au făcut, dacă nu concuram cum m-a sfătuit profesoara de Relații Internaționale poate aveam o șansă pentru Berlin, Varșovia, Atena, Praga...
Peste o lună, cea mai mare surpriză! Delia a fost anunțată telefonic, de înșăși profesoara de relații internaționale, într-o vineri la ora 13 și 30, că până luni la ora 10 să prezinte dosarul tradus în limba germană că...a mai apărut un loc!!!! Nici vorbă! Un singur loc a fost și acela... nu pot să spun că a fost câștigat de Delia din moment ce se clasase pe ultimul loc... Comisia scosese pe locul 1 pe cine trebuia, iar studenta în cauză, după ce a trimis la Viena înregistrarea audio dintr-un recital, a fost respinsă de Universitatea de Artă și Muzică de acolo! Așadar, în mare pripă, i-am tradus dosarul în limba germană, de vineri până luni, cu tot felul de peripeții și Delia l-a trimis însoțit de o înregistrare live cu concertul pentru vioară și orchestră de Sibelius, pe care îl interpretase ca solistă cu orchestrele din Ploiești și Galați. A primit răspunsul pozitiv, și a fost întrebată cu ce profesor vrea să studieze.
Credeți că epopeea s-a terminat aici? Toată documentația de înscriere la Universitatea de Artă și Muzică din Viena, nu se știe prin ce mijloace, a ajuns la studenta respinsă, locuia în Ploiești. Până când cei din Viena n-au trimis o nouă adresă la doamna cu Relații Internaționale, pe care i-au transmis-o și Deliei în copie, lucrurile nu s-au rezolvat! Și astfel fiica mea a beneficiat de această bursă.
În Viena a avut maximum de punctaj la toate examenele! Dar, când s-a întors în țară, pentru examenul de licență, altă dandana! Comisia din cinci membri, sobri, cum se întâmplă în astfel de împrejurări, o ascultau interpretând, concertul de Brahms! După vreo cinci minute, intră intempestiv, cu zgomot, profesorul ei, un violonist celebru, nu numai în țară, chiar și la Viena, câștigase un premiu important acolo. Ascultă Domnia Sa 30 de secunde și începe să vocifereze, să dea din mâini: ”Ce sunt acordurile alea, cine ți le-a dat? Mă delimitez total de această interpretare!”
Delia, ca și cum nu l-ar fi auzit, a continuat să cânte. Unul din profesori, cu care nu lucrase niciodată, Bilciurescu, a vrut să-i pună 10, la fel alt membru al comisiei, dar, ceilalți trei, cu care lucrase de-a lungul timpului și în particular, dacă ar fi putut, doreau s-o sfâșie, s-o facă să sufere, voiau să-i plătească polițe. Unul, pentru că Delia îndrăznise să plece de la clasa lui. ”Nu pleci tu când vrei, ci când te dau eu afară!” îi spusese el. Și de ce vrusese Delia să plece de la el? Domn profesor, violonist celebru, avea ore lunea și miercurea, dar lunea nu venea niciodată la program, iar miercurea le spunea studenților că îi ia în ordinea sosirii la facultate, iar cei care nu mai “încăpeau” erau amânați pentru o altă dată, incertă. Și studenții veneau la șapte, apoi la șase jumătate, șase și în cele din urmă la cinci și jumătate dimineața. Vă dați seama ce însemna asta pe timp de iarnă? Așteptau bieții de ei pe scări, în frig, să le vină rândul, nu aveau nici sală de studiu. Când Delia a depus o cerere la decanat și la rectorat că dorește să studieze cu alt profesor, șefa de cabinet a rectorului i-a spus: ”Eu că lucrez aici și n-aș avea curajul s-o las pe fata mea (studia pianul) să plece de la profesor în timpul anului. Se va răzbuna!” Și așa a fost. Deși mare violonist și-a arătat caracterul. Dar și celălalt profesor la care a mers, cu aprobarea decanului, numai după un an, a vrut și el să se răzbune. Ne întrebam ce s-a întâmplat, cu ce a greșit Delia sau noi, părinții. Două au fost cauzele, a crezut soția mea. Deocamdată spun numai una, poate cu altă ocazie o spun și pe cealaltă. Domn profesor a organizat în timpul verii un curs de măiestrie într-o zonă turistică prin Moldova, și înscrierea costa 400 de dolari, ceea ce ni s-a părut foarte mult în acea perioadă. Delia a preferat să meargă undeva în Vâlcea, unde mama altui violonist celebru organizase un masterat cu un profesor din Tel Aviv, gratuit..
Cel de-al treilea din comisie, șef de catedră, avea un dinte și mai mare împotriva Deliei. La un concurs finanțat de Yamaha, programul elaborat pentru competiție de domnul profesor era așa de particularizat că devenise clar că e cu dedicație! Eu am îndrăznit să-i spun asta, în treacăt. Ce a urmat e greu de descris, cert este că acum se întâlniseră trei hiene în comisia pentru licență, gata s-o sfâșie. Și au sfâșiat-o! Raportul era 3 la 2 împotriva ei.
Domnul profesor Modest Iftinchi, ne spusese odată, când era prin clasa a cincea: ”Fata asta nu știu cu cine seamănă, are un har ieșit din comun, dar nu vă bucurați prea tare, va fi lovită pe măsura talentului ei!” Chiar și muzicologul Doru Popovici îi spusese după ce o ascultase într-un recital transmis în direct la radio: ”Delia, când te vei căsători să nu iei un bărbat din branșă, că și ca soț va fi gelos pe talentul tău!”
Vorbe, vorbe, vorbe!
Se știe, concursurile sunt aranjate mai mult de 90 la sută! Evident, trebuie să ai și calități profesionale dar profesionalismul e doar una din condiții. Mult mai importante sunt altele!
A zis Delia, voi participa în Lituania la un concurs. Regula prevedea ca după trimiterea CD-ului sau DVD-ului se admiteau 24 de concurenți. După prima etapă rămâneau 12, după etapa a doua 6...
S-a întâmplat un fenomen, după prima etapă, numai cu piese solo, Paganini, Bach, Isayie, au fost admiși 13 în loc de 12.. Îi spun soției, au încălcat regula pentru Delia, a fost a 13-a, nu era pe listă, dar avusese mare succes în prima etapă, care a fost publică. A venit la ea un bătrânel, fost profesor la Conservatorul din Moscova și i-a spus: ”Domnișoară ai sunetul lui Oistrah, ești de talia celor mai mari câștigători ai concursului Ceaikovski!” Delia, modestă, a zis: ”Să așteptăm părerea comisiei.”
În etapa a doua a cântat sonata a doua de Brahms și variațiuni pe o temă originală de Wieniavski. Pianista care a acompaniat-o în concurs, nici dacă era beată sau drogată, n-ar fi cântat astfel. Și la repetiție fusese perfect! Credeți că a fost întâmplător?
A concurat și la Lods, în Polonia, a ajuns în finală, a fost acompaniată la pian de Verona Maier. Nu a luat niciun premiu. La conferința de presă care a urmat, Yinon Israel,(dirijor) i-a spus Deliei: ” Știu cine ești, dintre toți concurenții, și au fost destui, doar tu și rusoaica ați contat, nu renunța, mergi până la capăt. Așa sunt concursurile, nu totdeauna câștigă cei mai buni...”
Au trecut atâția ani de la cele povestite mai sus...Acum încearcă să fie programată să cânte la Ateneu, la Radio sau în festivalul Enescu. Nu încape! Când i-am atras atenția domnului Mihai Constantinescu că a inclus în program o instrumentistă slabă profesional, sub orice critică, mi-a replicat: ”Ce era să fac dom’le, așa e, dar mi-a fost recomandată de însuși David Garret!”
Savonarola!

P.S.
1. În continuare Delia a primit numai lovituri de copită așa cum i-a prezis domnul profesor Modest Iftinchi. Eu, tatăl ei, aș fi renunțat demult, m-aș fi îmbolnăvit, încercam altă meserie. ”Tată, mie îmi place să urc pe scenă să cânt, chiar dacă nu mi s-a oferit prilejul prea des”
Întrebare pentru cei care au citit povestea de mai sus, poate cineva în țara asta, să ne ajute, să o programeze să cânte Concertul pentru vioară și orchestră nr.1 de D. Șostakovici, concert protest împotriva lui Stalin?

N.B. Cine caută pe google Delia Diaconescu violinist youtube va găsi înregistrările cu Delia interpretând concertele de Brahms și Prokofiev nr.1 acompaniată de Orchestra Simfonică din Verona si Mozart nr.5 acompaniată de Orchestra Simfonică din Sibiu.