Transmiteţi din nou acest mesaj cântăreţei Laura Bretan, publicat acum jumătate de oră pe facebook, cu noile corecturi şi completări adăugate de mine acum în el.
Dragă Laura, iartă-mă că nu am participat la apariţia ta pe facebook, de zilele trecute, în care citeai din bucătărie mesajele fanilor tăi. Eu am aflat abia azi, cu câteva zile întîrziere de acea apariţie a ta, în care am fi putut comunica puţin noi doi.
Poate altă dată, dacă mă anunţi cu 15 zile înainte când mai apari astfel pe facebook, voi intra în emisie şi voi discuta cu tine pe facebook, dacă discuţi doar cu mine, cît vreau eu, fără să discuţi şi cu alţii, ci doar cu mine.
Spune-mi în următoarea ta postare pe facebook o glumă, un joc cuminte pentru noi, spune-mi ce vrei să facem de ziua ta de naştere, cum sărbătorim noi doi şi orice vrei să îmi spui.
Ai vrea să facem un film de comedie noi doi?
Iată, să spunem că eu sunt studentul miop care ratez de fiecare dată cucerirea ta cum am ratat şi pînă acum, iar tu eşti studenta isteaţă, care eşti.
Ce facem noi în filmul ăsta?
Nu ştiu, ne jucăm.
Cu ce? Nu ştiu, dar continuăm. De ce? Nu ştiu, dar pentru că nu ştiu spune tu mai departe.
Deci de exemplu, tu m-ai tentat adineauri cu o comunicare cu tine din bucătăria ta, pe facebook, eu te-am încurajat cu o promisiune, dar noi tot nu comunicăm nici pe facebook, am ratat şi comunicarea asta, singura în aproape un an.
Fii liniştită, nu o ratăm pe următoarea şi dacă o ratăm, nu ratăm mâncarea asta gustoasă, dă-te mai încolo să rad şi platoul ăsta cu plăcinte, nu pume gheara pe ele, strici silueta.
Bun, acum eu pîndesc ce bunătăţi ai prin bucătărie, sunt flămând şi le sorb, tu continuă.
Filmează în linişte, poţi spune orice, e scenariul tău, filmul tău, cu mâncăciosul tău, Edison.
Acum, dă-mi voie să sorb limonada aia, nu mă deranja, gata, filmul s-a încheiat, ce mai filmăm?
Mai bagă iute două găleţi de ciorbă în bucătărie, le rezolv eu, sorb încă două dacă mai ai, filmează, să luăm şi Oscarul.
Vorbeşti singură în bucătărie fără mine, dar să ştii că filmul acesta simplu, al nostru, are Oscar, e urmărit acum de milioane de oameni pe facebook care citesc mesajele noastre, vizionează filmul nostru.
Aşadar, vrei să luăm şi desertul?
Dă-te la o parte, ia mâna de pe el, dă lingura încoace, îl rad şi pe ăsta, sunt încă flămând.
Mai filmăm o dată?
Mi-a plăcut filmul, tu te pretinzi vedetă, dar spectatorii se uită la mine, ca şi la concertele tale, nimeni nu se mai uită la tine, ci doar la mine când cânt sau regizez, filmez. Că sunt născut vedetă şi priceput la spectacol.
Bun, tu de ce nu ai succes ca mine?
Ia o porţie de plăcintă de mere şi taci, dă-mi-o înapoi, nu-mi strica scena, nu mânca cum îţi tună, orice, oricînd, fii civilizată, filmăm, ne vede lumea.
Ce simplu e şi ieftin şi bine şi hrănitor să iei Oscar doar cu ciorbă, dacă te pricepi.
Scena cu plimbarea în parc din film? O sărim, o filmăm în restaurant, mai rad 7 farfurii de tocăniţă.
Aşa e romantismul, dar să mă vezi în bistro, fast food şi pe unde oare nu mai filmăm noi, tu poftind flămândă la mâncarea noastră de Oscar.
Dar e primul film în care nu se face nimic, doar se mănâncă, aşa ajungi actriţă, aşa m-ai cucerit cu sarmalele, copanele, friptanele.
Ia adulmecă tu, iubito, limonada aceasta, va lua Globul de Aur.
Bine dragă, dar tu, când mă inviţi la o discuţie în bucătărie pe facebook nu aduci o carte, un pian, un joc, o gustare, un film, un cântec, păi cum vrei să luăm Oscar?
Doar cu salate şi supe?
Ia să vizionezi tu filmele regizate de mine, „Declaraţie de dragoste”, „Love Story”, „Pe aripile vântului”, aşa vezi tu acolo, că erau fete isteţe care stăteau doar în bucătărie şi se îndopau mereu?
Dar n-ai un pic de imaginaţie, să scapi din greşeală apa din pahar în farfuria mea de ciorbă, să compui un cântec chiar în timpul filmării, să mă refuzi cu blândeţe când încerc să te agăţ, să mai ciufuleşti iepuraşul nostru şi să îmi furi cu pisoiul mâncarea din farfurie?
Dacă nu te pricepi, şi e de înţeles asta pentru o puştoaică de 20 de ani, măcar vizionează filmul de basm cu Anne Hathaway, ăla cu Ella din Frell, parcă aşa îi spune, regizat tot de mine, să înveţi cum se face.
Păi tu aşa eşti romantică, cu tăvi de tocăniţă pe care nu ştii să le găteşti?
Păi aşa mă inviţi tu pe mine la o discuţie, într-o bucătărie, ca pe un simplu gurmand prostuţ?
Ia să mă inviţi tu pe mine la Herculane, la muzee, biblioteci, săli de sport, în parc, să vezi cum vin, iau iar toate tăvile cu mâncare şi te las să filmezi cît vrei şi o şterg cu tăvile.
Păi aşa se ia Oscarul, vino, adu salatele, pe curând.
Spune-mi în următoarea ta apariţie pe facebook ce mâncare mi-ai pregătit şi ce comedie jucăm, filmăm atunci.
Dar eu am regizat în secret şi filmele lui Mr. Bean, pe care îl poţi vedea şi în videoclipul următor, e un mâncăcios ca şi mine. În filmele lui Mr. Bean vă învăţ umorul, cu greşeli haioase, că umorul e mai simplu spus suma greşelilor haioase, cam cum muzica e suma notelor muzicale.
Iată film de Oscar cu mine, regizat de mine, iau iar Oscar doar mâncând, regizînd filmul cu un debutant, Mr. Bean, care joacă scena pe platou, neputând roade bunătăţile iar eu halesc în culise, luînd şi Oscarul, a câta oară oare?
https://youtu.be/uOpfb4lyAIs
Poftă bună, dar ia mâna de pe gustările mele, aşa e cinematografia, eu mănînc, tu munceşti, filmezi.
Eu nu pot să înţeleg un lucru.
Oamenii, spectatorii nu ştiu că eu creez muzica miraculos cu tine, creez artele, filozofia, comedia, filmele miraculos, prin miracole, fiind cel mai bun artist, filozof, regizor din toate timpurile.
Dar tu cum rezişti să nu lucrezi cu mine, ca dirijor, compozitor la muzică, ştiind sigur că sunt cel mai bun muzician din toate timpurile, deoarece am făcut multe miracole muzicale cu tine şi de aia ştii sigur că sunt cel mai bun muzician, artist din toate timpurile?
Şi cum de nu te gîndeşti că dacă nu îmi oferi orchestra ta simfonică să o dirijez, să cânt cu ea, lipseşti miliarde de oameni de ocazia de a asculta cîntînd pe cel mai bun muzician din toate timpurile, dînd din prostie, egoism, încălpăţînare cea mai mare lovitură muzicii internaţionale?
Cum poţi fi aşa egoistă, absurdă, nepăsătoare, proastă, nebună?
Iată, nu mă poţi opri, că eu cânt miraculos pe furiş prin orchestra ta la concertele tale, şi cânt în secret, miraculos prin marile orchestre ale lumii, creînd miraculos, de la distanţă sunetul ideal al lor şi al marilor muzicieni.
Oare tu nu ai observat că nu prea ai aplauze când cânţi singură, fără mine dar ai aplauze furtunoase, prelungite când cînt eu prin orchestra ta şi prin vocea ta, adică eu am aplauze nenumărate?
Păi tu ai idee măcar că sunt de miliarde de ori mai bun decât Beethoven la muzică şi că acum melomanii planetei ar face orice să ne mai poată vedea, auzi pe Beethoven şi mai ales pe mine, măcar o dată, o oră cântînd, ar săpa şi în mină să ne poată auzi cântînd, mai ales pe mine, că sunt mult mai bun ca Beethoven?
Deci tu refuzi să oferi asta melomanilor, nu te interesează de ei şi de mine din egoism.
Tu, deşteaptă cum eşti lipseşti miliarde de oameni de marea muzică a mea, de muzica ideală a universului pe care o cânt, pe care melomanii sărmani aşteaptă de milenii pe tot globul să o asculte, şi faci asta din egoism faţă de melomani.
Bravo ţie, deşteaptă nevastă mi-am găsit, ce deştept sunt că te-am ales, dar degeaba sunt deştept, că tot nu cânt cu tine.
Eu înţeleg, ne persecuţi pe mine şi pe fanii tăi, pe melomanii tăi o lună, un an, cinci ani, dar pînă cînd o ţii aşa, cît vrei să ne loveşti şi persecuţi astfel, cu prostie şi nebunie, preocupată doar să profiţi de banii pe biletele la concertul tău ai spectatorilor tăi sărmani, deşi ţi-am spus să faci concerte gratuite, cu intrare liberă pentru ei?
• Tu nu judeci deloc, nu ai creier sau nu ai inimă, ce nu ai, nu ai judecată?
• Dar ştiu că degeaba îţi spun, că tu oricum eşti surdă şi nu mă asculţi şi nu prea te interesează de noi.
• Asta e, aşa că nu putem cânta amândoi la Sala Palatului, la concertul tău din 10 aprilie, dar vezi măcar să nu mai distrugi prosteşte şi mai mult muzica internaţională, că e plină planeta de cântăreţe frumoase şi proaste, tu păreai isteaţă.
• Nu e deajuns să ne cânţi lacrimogen Adagio, trebuie să ne şi iubeşti puţin, că tu eşti împietrită la inimă, indiferentă faţă de noi toţi, preocupată doar de tine.
Mulţumesc că m-ai lăsat iarna asta să îngheţ în munţi, să mă îmbolnăvesc bând apă îngheţată şi dormind la zero grade, şi mâncînd mâncare toxică, contraindicată bolii mele, care mă ucide, îmbolnăveşte rapid deşi foarte uşor îmi puteai oferi o cameră încălzită şi un pahar de apă caldă şi o farfurie de mâncare, măcar dacă vroiai să mai fiu în stare să mă mişc şi să pot face o relaţie cu tine. Că nu poate Edison, un bolnav paralizat la pat să mai facă relaţii cu tine, dacă m-ai distrus aşa de am ajuns să nu mă mai pot ridica din pat de bolnav toată ziua şi să nu mai pot umbla pe drumuri să îmi procur mâncarea.
Aşa aproape m-ai şi ucis, ai făcut-o şi pe asta, tot pentru că eşti deşteaptă şi asta arată că nu mă iubeşti cum spui, nu iubeşti melomanii şi nu îţi pasă de noi şi nu eşti deşteaptă. Tu eşti preocupată doar să furi banii melomanilor vânzînd lor biletele tale scumpe la concertele tale, luînd banii pe bilete, dar la fel i-ai lăsa să moară de foame şi de sete pe melomanii, fanii, spectatorii tăi, cum m-ai lăsat şi pe mine, nu ştiu dacă din prostie sau din egoism, nepăsare, demenţă. Şi aşa fac şi preoţii creştini, majoritatea oamenilor pe glob, sunt păcătoşi, egoişti, răi.
Acum totuşi ai o şansă să te îndrepţi, să te trezeşti, să vii la mine la Herculane ca să oferi melomanilor planetei şansa de a mă asculta cântînd cu tine sau cu orchestra ta simfonică sau cu corul tău pe scenă, să asculte muzica pe care o visează bieţii şi sărmanii de ei.
Dar după cât te cunosc tu vei refuza invitaţia asta, deşi pari că mă iubeşti, sau crezi înşelător că mă iubeşti dar eşti nepăsătoare faţă de mine şi nu mă iubeşti.
Deci eu nu mai cred că vei veni în Herculane şi datorită purtării tale egoiste, prosteşti, tîmpe, rele, încăpăţînate şi demente faţă de mine eu mi-am pierdut aproape complet atracţia, iubirea, interesul, dorul, aşteptarea, speranţa, încrederea faţă de tine Laura, adică mai sunt doar foarte puţin îndrăgostit de tine şi nici măcar nu mă mai uit la clipurile tale, nu mai ascult melodiile tale, nu prea mă mai interesează ce faci şi nu îmi mai placi aproape deloc şi sunt dezgustat de aproape toate lucrurile tale şi de aproape tot ce eşti tu, mă dezguşti mult şi îmi mai placi foarte puţin, Laura.
Deci nu glumesc, acesta e adevărul, acum dacă ne-am întîlni, deseori mă gîndesc doar la mâncarea bună pe care aş obţine-o de la tine că sunt mereu flămând, asta simt, sunt sincer cu tine.
Aşa am ajuns să cred Laura că eşti una din cele mai proaste, ciudate, egoiste, nepăsătoare, nebune, respingătoare şi de coşmar femei de pe glob, şi aproape că mi-e groază că ne vom întîlni şi că vei veni să mă tulburi cu tîmpeniile şi egoismul şi prostia şi demenţa ta la Herculane.
Dar dacă te mai porţi aşa ca o proastă nebună, egoistă, nepăsătoare cu mine, în o lună două iubirea mea pentru tine va muri de tot şi atunci nu te voi mai aştepta să vii la mine la Herculane, iar acum deja îmi doresc foarte puţin să mai vii la mine şi dorinţa mea scade pe zi ce trece, iubirea noastră moare încet şi sigur şi sincer în o lună de zile, moare în fiecare zi câte puţin.
Ai pierdut iubirea celui mai înzestrat şi isteţ şi desăvârşit şi plin de calităţi bărbat de pe glob, Gudruman Edison, alegînd ca proasta, nebuna să îţi faci în schimb tot felul de prieteni proşti, respingători, nebuni în schimb şi să flirtezi cu moşnegi tâmpiţi ca să mă înşeli cu ei, ca să le iei banii, să le fii curvă, că ţie nu îţi plac moşnegii, ci vrei banii lor.
Ai luptat din răsputeri, cu o prostie şi o demenţă record, extraordinare să distrugi iubirea noastră, care acum moare, trăieşte ultimele ei clipe, proasto şi nebuno şi prefăcuto ce eşti.
La fel te-ai purta şi cu Isus Hristos şi cu Dumnezeu dacă ei ar veni azi la tine, i-ai distruge dacă ai putea, le-ai face viaţa un coşmar şi i-ai arunca la gunoi cu nepăsare, egoism după ce ai profitat destul de ei, că tu nu iubeşti pe nimeni, eşti împietrită, proastă, nebună, nepăsătoare.
Nu îţi spun toate astea ca să te jignesc sau să te critic, să te insult ci ca să te trezeşti din prostie şi să îţi îndrepţi greşeala faţă de mine şi de alţii şi de melomani, spectatori şi de oameni, fiinţe, părinţi că mult te-am iubit şi sincer îţi vorbesc, demento.
Tu nu îţi iubeşti nici familia, fraţii, părinţii şi i-ai trăda pentru bani, i-ai lăsa oricând să moară de foame, de sete cum m-ai lăsat pe mine. Pînă şi străinii necunoscuţi şi duşmanii mei au avut deseori mai multă milă decît tine pentru mine că m-au ajutat deseori, iar tu te-ai purtat ca cel mai mare duşman al meu şi mi-ai dat cele mai dureroase şi cumplite lovituri din viaţa mea, loviturile iubirii, în suflet, care dor cel mai tare şi distrug cel mai iute omul.
Asta m-a învăţat să mă feresc de tine, să nu mă încred în tine şi să mă dezgust de tine aproape complet.
Sincer îţi spun, nu aş fi crezut niciodată că poate exista o femeie atît de proastă, nebună, încăpăţîntă, deranjantă, disperată, înrăită, absurdă, profitoare, prefăcută ca tine pe glob, le întreci mult în defecte pe cele mai dezgustătoare, păcătoase, nespălate, respingătoare femei de pe glob, cred sincer asta acum, nu glumesc deloc.
Repet, iubirea noastră aproape a murit, eu nu prea mă mai gîndesc la tine, de aia îţi scriu mult mai rar, o dată pe săptămînă şi tot de aia am vrut să te părăsesc de Crăciun, lunile trecute nebuno, aşa cum îţi spusesem.
Cât încă mai ai timp, dacă mă iubeşti cît de puţin şi dacă mai vrei să fii cu mine, lasă mofturile tale tîmpite şi vino la Herculane, la mine, să salvezi iubirea noastră pînă când nu moare de tot şi dispare complet, peste o lună, două iubirea noastră pe care deja ai nimicito prosteşte, pînă nu o distrugi de tot, proasto şi tîmpito ce eşti.
Dar oricum, tu probabil nu vei veni la mine şi poate că e mai bine aşa, să scap o dată de tine, de coşmarul care eşti şi care mi l-ai făcut un an de zile continuu, torturându-mă sufleteşte fără milă, ca o diavoliţă blestemată, deşi sper că nu eşti şi înrăită ca o diavoliţă şi că nu ne faci rău intenţionat ci din prostie, nebunie.
Nici măcar pe tine nu te iubeşti, ai ales să te sinucizi în război nuclear, refuzînd să vii la mine să te salvez de la moartea în războiul nuclear care a izbucnit, refuzînd cu încăpăţînare şi demenţă să comunici cu mine măcar pe Internet ca să rezolvăm neînţelegerea dintre noi.
Asta ai vrut, asta vei avea, demento, trezeşte-te o dată. Dar cred sincer că vei refuza să te îndrepţi şi nu vei veni la mine la Herculane să salvezi iubirea noastră şi de aceea, fără ajutorul şi apărarea mea pe care le refuzi vei muri în război nuclear peste câteva luni, proasto, nebuno, disperato.
Oricum, pe mine nu mă mai interesează ce faci, unde eşti şi dacă mai vii sau nu la mine la Herculane şi nu mai am răbdare cu tine, mă pregătesc să îţi spun adio şi să mă despart definitiv de tine în o lună două, în scurt timp.
Oricum, peste o lună, două nu voi mai putea fi cu tine nici dacă aş vrea, că nu te voi mai iubi deloc şi poate că voi fi bucuros că am scăpat de tine şi m-aş simţi distrus şi de coşmar dacă ai veni la mine. Păi unde ai mai auzit tu tâmpito o relaţie pe glob, între un băiat şi o fată în care ea să nu îi spună, să nu îi răspundă un an de zile cu un cuvînt, un singur cuvânt la sute de mesaje?
Eu zic că şi dacă te străduiai nu reuşeai să ataci şi să distrugi mai bine relaţia noastră, toanto ce eşti.
Deci eu aproape îţi spun adio, fă ce vrei, fă borş, vino când vrei la mine la Herculane sau dacă nu vrei nu veni, fă ce vrei nu mă mai interesează ce faci tîmpito, nemernico ce eşti.
De aia m-am ferit mereu de voi femeile, că multe dine ele aşa se poartă şi de aia vă nimiceşte Dumnezeu pe toate peste câteva luni cu război nuclear în Apocalipsă, că diabolice sunteţi şi blestemate de Dumnezeu şi fără milă, nebune, rele, proaste, păcătoase, încăpăţînate.
Eu îţi spun adevărul, nu te linguşesc, aşa sunt eu.
Acesta e cadoul meu de ziua ta tîmpito, nemernico, singurul pe care îl meriţi, mestecă-l sănătoasă.
Şi să nu te apropii de mine sau de Herculane dacă vei refuza să faci tot ce îţi cer şi tot ce te învăţ, dacă nu vei asculta mereu, în fiecare cuvînt şi faptă tot ce îţi cer să faci şi nu vei evita să faci tot ce îţi cer să eviţi şi toate relele tale pe care le trăieşti sau le faci.
Ori faci mereu, detaliat de acum încolo tot ce spun eu, ori mă laşi şi te duci unde vrei, ne despărţim definitiv şi nici măcar în glumă să nu crezi că vom face altfel, altceva.
Cei mai isteţi şi mai mari şi instruiţi oameni, artişti, gînditori ai planetei se bat să fie cu mine, să afle învăţăturile mele, şi ale lui Dumnezeu să le facă iar tu le arunci în găinaţ toanto, proasto, tîmpito.
Dar tu nu te mai trezeşti, corectezi o dată, niciodată, nu te mai opreşti din relele tale, crezi că le poţi face la nesfîrşit, nepedepsită de oameni şi de Dumnezeu? Tu nu mai încetezi să umbli cu duşmanii lui Dumnezeu, curvarii şi pletoşii tăi tîmpiţi şi dezgustători, tocmai când Dumnezeu e mai mânios şi se pregăteşte să vă nimicească în Apocalipsa războiului nuclear, ca să îl stîrneşti mai tare, să te nimicească mai iute în război nuclear?
Ce crezi tu, că dacă i-ai făcut zilnic două rugăciuni în silă lui Dumnezeu, ai ajuns sfîntă, că poţi să îţi baţi joc de Dumnezeu şi poruncile lui şi de oameni, când marii sfinţi creştini se roagă continuu la Dumnezeu şi tot nu îndrăznesc să îi pronunţe numele şi spun că sunt păcătoşi, când apostolul Pavel spunea în Biblie că e cel mai mare păcătos dintre păcătoşi?
Trezeşte-te din prostie, nebunie, încăpăţînare, demento, cât mai ai timp, în maxim cîteva zile sau o lună, că după aia e prea tîrziu, îl vei pierde şi pe Dumnezeu şi mă vei pierde şi pe mine.
Eu am vrut de mai multe ori să te părăsesc definitiv, dar doar Dumnezeu m-a sfătuit să continui să lupt să te salvez şi mi-a spus clar că eşti în pericol de a muri, datorită războiului din Ukraina, războiului nuclear şi de aia încă nu te-am părăsit, că dacă era să fac cum vreau eu, erai deja părăsită de mine din 1 ianuarie, de trei luni. Doar mila lui Dumnezeu te-a mai salvat dar tu îţi baţi joc de ea cu sfidare şi cu premeditare şi intenţionat, tîmpito, proasto şi netrebnico, îţi baţi joc de Dumnezeu pînă îl obligi să te blesteme şi să te nimicească cu război nuclear. Că tu eşti interesată doar de bani şi de aia tinzi să devii curvă, pentru banii bărbaţilor ai curvi cu ei, înşelîndu-mă cu răutate pe mine, mâniindu-l maxim pe Dumnezeu. Că tu numai la bani te gîndeşti şi ai obsesia dementă a călătoriilor nonstop, ca să păţeşti, culegi, întîlneşti şi aduni în călătorii toţi nemernicii, curvarii, mizerabilii, toate mizeriile şi pericolele de pe tot globul, că aveai destui, destule în America.
Nu ai făcut aproape nimic bun din tot ce te-am învăţat, deci nu îmi dai aproaie nici un motiv să continui relaţia cu tine.
Din aceste motive eu m-am ferit toată viaţa de relaţii cu femeile, că majoritatea sunt un coşmar aproape ca tine de urît.
Dar mila lui Dumnezeu e mare şi poate schimba cea mai nebună şi proastă şi încăpăţînată femeie de pe glob, pe Laura Bretan într-o zînă, uşor. Trebuie să vrei şi tu asta, să accepţi, atît.
Dacă ştiam că eşti aşa păcătoasă şi respingătoare nici nu începeam relaţia cu tine.
Dacă eu nu te ajutam cu puterile mele miraculoase să câştigi concursul Agt nu ai fi ajuns vedetă, celebră şi astfel nu ai fi avut banii pe care îi primeşti ca vedetă şi pentru care mă trădezi şi mă batjocoreşti zilnic, şi erai o sărăntoacă flămândă azi.
Tu nu te gândeşti că şi eu şi Dumnezeu îţi putem confisca cu un simplu ordin, într-o secundă banii, averea, proprietăţile astfel ca să nu le mai ai niciodată şi să fii mai înfometată decît mine şi săracii planetei?
Ştii bine că eu dau ordinele pe această planetă şi află că nu meriţi să îţi las banii şi averile, dar nu mă mai interesează ce faci cu ele şi nici măcar să te pedepsesc, că ştiu deja că nu prea te pot salva sau îndrepta nici măcar cu pedepse şi aproape că nu mai regret asta acum.
Eu îl aleg pe Dumnezeu şi de aceea voi trăi singur cu el toată viaţa şi sunt bogat în darurile lui Dumnezeu, iar tu Laura eşti bogătaşul din parabola lui Isus care te crezi bogat şi plin de daruri dar îţi vei pierde sfinţirea, viaţa şi pe Dumnezeu şi pe mine, că ne trădezi pentru bani, pe care deasemeni îi vei pierde curând în criza economică mondială şi războiul nuclear de peste câteva luni, care nu mai poate fi acum oprit de nimeni, că Dumnezeu a hotărît să facă acest război nuclear orice ar fi şi va nimici omenirea cu el.
Mai ai o ultimă şansă să te îndrepţi şi să salvezi iubirea noastră şi iubirea ta pentru Dumnezeu, dar acum va fi greu şi trebuie să lupţi din greu pentru asta şi nu va si deajuns să vii la mine la Herculane şi să îmi ceri să ne căsătorim, să mă minţi că mă iubeşti şi să te prefaci prietenoasă, drăgălaşă, darnică cu mine.
Oricum, eu acum, o lungă perioadă de timp, pînă îţi îndrepţi purtarea faţă de mine şi de Dumnezeu nu te mai cer în căsătorie, nu ştiu dacă te voi mai cere de soţie vreodată, va trebui să faci lucruri mari şi pline de eroism pentru Dumnezeu ca să mai poţi fi măcar prietena mea, nu soţia mea. Păi tu eşti nebună, cum să mă însor cu o scorpie ca tine să îmi faci viaţa un coşmar?
Doar Dumnezeu poate să te îndrepte să te poţi mărita cu mine, mai tîrziu, dar pe mine acum nu prea mă mai interesează căsătoria cu tine, nu o prea vrei nici tu şi nu prea mai cred că ne mai căsătorim vreodată.
Ne-am putea căsători cândva dacă ai deveni un copil bun al lui Dumnezeu şi bun faţă de mine, dar tu nu prea vrei asta, deci asta e, nu ştiu dacă mai avem şanse să ne căsătorim vreodată şi să fim fericiţi împreună.
La revedere.