Viața scoate viața din mine și tot viața o pune la loc.

”Decât o lume fără Rusia, mai bine fără lume” (Putin citat de Alex Gheorghe în Dilema Veche, 31 martie 2022).

Condiția în care semenii mei se complac, condiția asta ”umană”, de acum, din viața, din lumea asta, nu le îngăduie să mă iubească decât după ce voi muri. De aceea exact asta voi face. Oare poporul rus gândește la fel? Este o presimțire metafizică aici: că nu poți primi, nu te poți bucura de iubirea adevărată decât după ce pleci de pe-aici... și deci viața asta, de acum, nu face doi bani

Statuie? Doar după ce moare, ca să fim siguri că nu face tâmpenii. Vezi Cristiano Ronaldo (Andra)

Când dai peste un fragment care te face să-ți bată inima și speri ca scriitorul să continue în aceeași direcție... dar nu merge, se pierde...

Glodenii Gândului

Nu mai există acadea, nu mai există bomboană, vată de zahăr, ciocolată, suc, acidulat sau nu, colorat sau nu, vin, bere sau țuică care să-mi alunge gustul amar care mi s-a instalat definitiv pe limbă. Nu mai există profil de fată sau de femeie, siluetă, mâini, oricât de distinse, de aeriene și visător aplecate pe o carte în soare de mai și verde care să mă deturneze de la opțiunea mentală irepresibilă pe care am luat-o, care mi s-a implantat în minte, pentru Moarte (mai 2022)

-Vrei mașină, o mașină adevărată?
-Da, sigur că vreau
-Ok, uite aici cheile, ai mașina – dar – copilăria o lași aici la mine pe masă, te dezbraci de ea și o lași aici, pentru totdeauna
-Normal. Păi ce să fac cu ea? M-am plictisit de ea. Mă sufoc. De când visez să mă fac mare! Aferim, m-ai făcut fericit!
-Vrei casa ta, patul tău, camera ta, cărțile tale? Ok, dar Copilăria, Adolescența, Inocența, toate astea le lași aici la mine pe birou, ca și cum ai arunca un mănunchi de chei. Aruncă-le!
și le-ai aruncat.

Starea în care, atunci când în parc, chiar lângă tine, auzi o mămică spunându-i tăticului care tocmai îi adusese copilașului o înghețată - ”Vroiam și eu!”-, pe un ton de țață, de fals răsfăț, te gândești instantaneu la sistemul ei digestiv, excretor, aproape că le vezi, lichide, moi....

Lecția din Abecedar în care Ionică? sare în valuri și o salvează de la înec pe Ana? – măsura în care m-a marcat pentru tot restul vieții – așteptarea ocaziei de a-mi demonstra eroismul – neapariția ei, niciodată...

Titlu: ”Dar vai!”

Mi-a venit o lumină în cap, dar nu i-a plăcut la mine în cap și s-a dus mai departe... (11 mai, seara, Cortina de fier, Politețea și Frica)

Nu știu dacă sunt inteligent sau prost, dar eu unul înțeleg tot ce spune dl Patapievici. Iar cuvintele pe care nu le înțeleg nu mă încurcă de loc. Probabil e o formă de autism.

Viața ca un zgomot de ușă trântită, undeva în spate, aproape că nici nu-ți vine să întorci capul, știi ce a fost, doar atât, o ușă trântită...

”When I was a child I caught a fleeting glimpse out of the corner of my eye...”

Avem toți inimile împietrite, mințile rătăcite... dar nu-i nimic, vine din urmă un tsunami de bani și totul va fi bineeeee...

Șterge-mi praful de îngeri de pe unghii...

Patapievici, Ateneu, 21 mai 2022
1.Gândirea conformistă e îmbrățișată de cei care nu mai cred în Religie (Jean Grenier – profesorul de filosofie al lui Camus (zice Tismaneanu), 1939)
2.Eli Alevic? Era tiranilor? – înregimentarea societății, etatizare, planificare, I război mondial, etatizarea economiei, etatizarea gândirii, organizarea entuziasmului
3.Eric Voegelin 1938 publică ”Religiile politice” – modul de a face politică în mod religios și abordarea religiei în mod politic – Excepția europeană pleacă din ciudățenia religiei creștine: Dați Cezarului... Separarea puterilor în Cosmos – Gelasius: ”DuoSunt” – dar omul are și o altă destinație decât cea materială, politică – în Occident Biserica devine a doua Romă – Biserica și imperiul se controlau reciproc – în epoca modernă apare secularizarea – rezultă panica religioasă la nivel individual – creșterea masivă a populației (deci a Prostiei - nr) – religie politică: există o singură instanță superioară: Partidul
-finalitatea omului este dincolo de lumea aceasta
-omul este o ființă amfibie: materială și spirituală
-Religia politică spune că Binele Suprem (Eschaton) nu e la sfârșitul timpului, ci poate fi obținut Aici și Acum – prețul nebuniei de a crede că eschaton poate fi adus aici și acum este supunerea totală și necondiționată față de partid și de stat
-Metanoieite? schimbați-vă mintea, nu ”pocăiți-vă” așa cum a fost tradus în Biblia noastră
-Alain Becancon - despre dificultatea de a defini regimul sovietic
-iacobinii de ieri și de azi: egalitarismul transformat în ideologie
-pe vremea lui Napoleon ”ideologie” era un termen peiorativ: ideologi erau considerați cei care nu știu nimic despre realitate
-ideocrația este ideologia regimului politic care funcționează ca o Religie Politică
- Marxismul este religia politică tipică Occidentului!!!!
-Marxismul este dominant în gândirea Occidentului!!!
-Proletariatul este noul Mântuitor
-Marxismul dă răspunsuri de tip religios problemelor politice, economice etc
-religiile politice intră în lume prin bunătatea noastră: să nu existe exploatare, să fim toți egali etc
-noua ideocrație nu este introdusă de stat ci se dezvoltă pe orizontală
-reacții de tip religios acolo unde reacțiile ar trebui să fie argumentate
-ideologia e mai puternică decât faptele, decât rațiunea: deși aveau nevoie de forță de muncă, naziștii continuau să gazeze evrei
-sentimentul bate fiziologicul – ideea bate faptele
Nu-l înțelegem pe Patapievici – dar cum să-l înțelegi când tu arunci jumătate din mâncarea pe care o cumperi la gunoi? – fluierând

Babeș: Durerea e senzație, emoție și idee...

Un creator nu este egal cu un reproducător

Venirea noastră pe lume, reducerea noastră de la condiția de înger la condiția de om, îmbrăcarea în trup, separarea de Totul, de Întregul din care venim, prin intermediul materiei, ne face, ea singură, prin sine, din naștere, mai proști – omul e prost prin definiție. Inteligent și foarte inteligent e doar cel care-și dă seama cât e de prost.

Ar trebui să-mi împușc mâinile, sau să alunec, ca pe ghețușul din curtea școlii, din dreptul sălii de sport... ghețuș luminos

Sigur că nu suntem îngeri, nu mai suntem îngeri, dar asta nu înseamnă că nu am fost înainte de naștere. Iată lucruri pe care mamele refuză să le înțeleagă.

Dacă acceptăm ideea că inventatorul televizorului este egal în drepturi cu trântorul ratat din fața televizorului atunci ... suntem, într-adevăr, egali, da, în Prostie.

În norii ăia în care umbli cu capul nu intri cum vrei tu și când vrei tu...

Titlu: Carte de gândire

”Cât timp rădăcina rămâne neatinsă, copacul tăiat se va înălța din nou. Cât timp cauza rămâne neatinsă, un dezastru înlăturat vremelnic va apărea din nou” (proverb chinezesc în calendarul de bucătărie)

”Tensiune mentală puternică, dar nu suficent de puternică încât să-mi aducă creionul în mână” (Kafka, Jurnal, 1911)

Ieși din bătaia vieții! – titlu

Dovada că suntem copii până la moarte: țâțele. Toate țâțele!

Inima – vulcan, mintea – păpădie – trăiește dacă poți.

În mințile multor oameni, care cred și pretind că gândesc cu propria minte, NATO și Rusia sunt două imperii care s-au format (și se extind) pe același principiu: Forța. Sunt, așadar, două entități absolut egale din punct de vedere moral.

Faptul că NATO întreabă în prealabil statele dacă vor să fie ”ocupate” și faptul că, pentru a fi ”ocupate”, trebuie îndeplinite anumite condiții, se duc negocieri, uneori foarte lungi și complicate etc, în mințile acestor oameni nu reprezintă Nimic.
Acești oameni sunt mai numeroși decât ne putem imagina.
Căci, așa cum spune marele gânditor (cu mintea proprie) Carlo M. Cipolla, în cartea sa ”Legile fundamentale ale imbecilității umane”, Prima Lege Fundamentală a Imbecilității Umane afirmă clar și răspicat:
”Numărul indivizilor imbecili în viață este mereu și în mod inevitabil subestimat de toată lumea”.

”Fiii oamenilor, până cînd grei la inimă? Pentru căci iubiți deșertarea și cercați minciuna...” – psalmul 4,2 în traducerea lui Dosoftei, 1668

”Ceriurile povestesc mărirea lui Dumnezeu și facerea mâinilor lui povestește întărirea / Zioa zilei va izbîcni cuvînt și noaptea nopții povestește minte...” – idem psalmul 18.

”În soare au pus lăcașul lui și el, ca un ginere ieșind din cămara lui / Bucura-se-va ca un uriaș să alerge cale...” idem, ps 18

”Căci tu ești cela ce m-ai zmult den pîntece, nădejdea mea de la țîțele maică-mea / spre tine mă aruncaiu din zgău, den pîntecele maicei mele, Dumnezeul meu ești tu...” – idem ps 21

”Domnul paște-mă și nemica nu-m va lipsi / La locul otăvii, acolo m-am sălășluit, pre apă de răpaos mă hrăni pre mine...” – idem ps 22

”... cu gust de cale spre-o altă vale...” Rug, A. Argeșiu.

Creieri în zbor – titlu

Lumea cea urâtă și eu (cel frumos) – titlu

Locul pe care îl are acum Patapievici în societatea românească este în sine o dovadă că ea nu poate fi salvată, că nu dorește să fie salvată, că nu o interesează salvarea...

De câte ori aud pe cineva bucurându-se că s-a mai născut un copil, mă ia cu frig pe șira spinării, uneori tremur cu adevărat, fizic...

Hai România! Ok, hai! Dar unde?

Aroganță – eliminarea pedepsei cu moartea – Occidentul se crede mai bun decât este.

Comportament de pește fiert.

În această lume fără busolă unii oameni (și unele idei) trăiesc simțindu-se închiși ca într-o piatră.

Am uneori, încă, această bucurie a spațiilor înfrunzite și însorite, a mâinilor încrucișate sau desfăcute a zbor, a privighetorilor fremătând nu pe ouă ci pe cuiburi, această bucurie a merelor crude, a merelor coapte...

Observ că detergentul de vase de la bucătărie se termină și mă gândesc instantaneu ce bucurie ar fi pentru mine ca, atunci când voi fi mort, să pot cumpăra și aduce acasă, neștiut de nimeni, un detergent nou de vase, la bucătărie... Bucuria de a intra și de a ieși oricând, necondiționat...

Ridichi în ciocolată – titlu

Deodată deasupra țării se ridică un nor gros de praf. Ce se întâmplase? Toate mașinile de gândit ale țării porniseră brusc, în același timp, la capacitate maximă. Ceva, CEVA le deblocase. CEVA îndepărtase mâzga groasă, stratul gros și slinos de Prostie, Imbecilitatea vâscoasă, turnată acolo de ani și ani de zile, care se întărise acolo ca o piatră, dispăruse brusc, printr-o minune...

Când te-ai pieptănat ultima oară cu o furculiță?

Fără inteligența și Bunul Simț al Occidentului, toată Rusia și toată China ar fi trăit și azi cu weceul în fundul curții...

Ideea de Politețe își are originea în instinctul de supraviețuire:
Frica de a nu fi omorât de celălalt ne-a făcut, treptat, să devenim politicoși.
(quand on n'est pas le plus fort, il faut être le plus fin)
Prin eliminarea prezenței fizice în relațiile interumane (comunicare online), Frica (fizică) de celălalt dispare, iar Prostia și Agresivitatea verbală explodează.
Asta este nenorocirea pe care nu o pricepe domnul Zuckerberg și roboțeii lui.
cred

Giăst dă tu ăf az...

ma plus belle histoire d’amour c’est vous...

Ne naștem în Timp pentru a conștientiza valoarea Atemporalității din care venim și pe care Acolo, sus, nu aveam la ce s-o raportăm...? Cine înțelege Atemporalitatea și caracterul iluzoriu al Timpului – nu se mai întoarce. Percepem Timpul pentru că ”organul”, entitatea cu care îl percepem, cu care îi percepem trecerea, este imobil, imuabil – eu-l de acum este același cu eu-l de la 2 ani, cum observa Tolstoi.


Groaza de bătrânețe vine de la grija excesivă față de trup, de Materie, deci față de tot ceea ce ne separă de adevărata noastră Casă, Patrie...