şi cum să nu fie aşa dacă mama, după un lung travaliu şi o naştere grea, c-am avut capul mare, a scăpat de minunata-i (sic) povară din pântec?

fericit fost-am şi eu, după spuse, cică am mijit doar un ochi şi văzând că lumina e bună, am tras o chiuitură de s-a auzit până în drum şi în fundul grădinii. vecinele curioase se întrebau dacă fată sunt sau băiat.

tata, ce să mai spun. după ce i-a dat mamei păhăruţul de rachiu cu miere şi a pregătit lutişorul să-l pună moaşa pe pântecul de lehuză, şi-a chemat amicii şi a făcut o băută până l-a buşit plânsul de bucurie că mai are un fiu. oare, mă-ntreb şi răspunsul nu-l ştiu, nu cumva am simţit în colostru supt de la sân ceva ce mi-a plăcut de-mi place rachiul şi-acum?

fericit cred că a fost şi pământul. ce poate fi mai nevinovat, mai gingaş şi mai plin de speranţe decât lipăitul temător al pruncului râzând în doi dinţi pe cărarea ogrăzii, fericit de prima lui mare descoperire, mersul pe jos?

opt a opta, ziua alpinistului. hopa. căţărător pe funii aiurite de gând am fost întotdeauna şi sunt. pe muntele vieţii încă mă sui, şui şi desculţ neocolind din necunoaştere, lene, încăpăţânare ori nepăsare, grohotişurile. cordeline n-am să pot până-n vârf să mă urc... sunt un turist pe pământ şi moş acum fiind, sper doar să mai pot să ajung încă la babe...

e şi ziua pisicilor şi cum eu nu sunt leu, cum se zice în zodii, ci doar un motan ce o viaţă a cântat serenade pe coame de gard, flocăit şi lovit uneori de alţii cu pietre, ca mâine îmi voi găsi liniştea nopţii din urmă, mieunând pe vârfurile de şipci ale gardului dintre iad şi rai dar...

până la o adică, Ioane, ia sticla din frigider de palincă şi pune-mi o jumătate de pahar să-ţi zic la mulţi ani să trăieşti. ai griză la fleica şi micii de pe grătar...