2022, ediţia post pandemie a marelui Miting Aerian de la Băneasa, evenimentul aviatic de anvergură naţională care a fost menit, ca de fiecare dată, să demonstreze că românii ştiu şi pot să îşi dea mâna atunci când vor.
Am avut trei ani de pauză forţată, timp în care dorul de manifestări aviatice a crescut exponential. Trei ani lungi, în care piloţii acrobaţi ai Aeroclubului au ieşit în lume pentru a-I saluta pe cei care luptau în prima linie cu boala, am auzit mai ales veşti rele, am pierdut prieteni aviatori, în accidente tragic de surprinzătoare.
Dar am auzit şi d-alea faine, de performanţe tot mai bune obţinute de aceiaşi piloţi acrobaţi în competiţii internaţionale. I-am şi văzut, de la distanţă, pe diferite aerodromuri, pregătindu-se intens, pentru ei înşişi, pentru publicul care îi aştepta, pentru performanţă. Fie pe deasupra gardului aerodromului, fie pe canalele de informare, am văzut figuri noi, tinere, ne-am mirat cine or fi şi ce caută în cabina avioanelor tricolore. Am văzut aeronave noi, în culori noi, şi am aflat că urmează să zboare cu sigla AR pe derive. Pe scurt, am fost aproape de zburătorii noştri, am ştiut ce fac şi la ce nivel. Dar … nu am avut acces oficial pe aerodrom, nu am putut simţi atmosfera aia specială a mitingurilor.
Vestea că, în sfârşit, Aeroclubul României, Forţele Aeriene şi TAROM, cu sprijinul necesar al CNAB, încep pregătirile pentru marele eveniment s-a răspândit rapid printre “bolnavii de aviaţie”, cum spune un prieten de-am meu neatins de microbul ăsta. Întâi a fost o mică indiscreţie, auzită pe un aerodrom, apoi indiscreţia a devenit zvon, într-un târziu am auzit-o şi dintr-o gură oficială, pentru ca la sfârşitul lui iunie să vină şi confirmarea, pe diferite canale oficiale de comunicare: o să avem BIAS!
Întâi am sărit într-un picior, apoi în celălalt, iar după ce am obosit am revenit cu amândouă picioarele pe pământ: când? oare putem ajunge?
Putem!
4 septembrie, 0453 hrs. Sună alarma telefonului. Maşina e pregătită, rucsacul cu armamentul şi subzistenţa la fel, tout y est. Adelante!
Atmosfera de pe Băneasa este exact aia pe care ne aşteptam să o găsim, una de mare sărbătoare şi entuziasm. Steaguri, bannere, aeronave expuse, lume multă şi tot mai multă, prieteni – “meeting” înseamnă, dicţionar, întâlnire, “act or process of coming together” (Webster Dictionary).
Exact la 1000 hrs, manifestarea începe oficial, pentru a nu se opri nici o clipă până la 2030 hrs. Toate categoriile de aeronave, demonstraţii de forţă şi îndemânare, curaj şi calcul, cutezanţă şi prevedere, îndrăzneală şi dibăcie. Piloţi, de ambe sexe şi de toate vârstele, combinaţii inedite de aeronave, voltije cu un mare grad de dificultate şi spectaculozitate, executate (şi) cu aeronave pe care le-ai fi crezut incapabile de aşa ceva, o legatură empatică între zburători, public şi organizatori, o bucurie generală că evenimentul a fost posibil, că e în desfăşurare, că e repetabil.
Am început prin a scrie despre anii de pauză. Pandemia asta a făcut mult rău omenirii şi indivizilor, iar efectele ei nu se vor estompa uşor, sau curând. A trecut, dar ne-a lovit crunt. Şi nu numai pandemia ne-a lovit, ci şi veştile rele. Toate astea s-au reflectat şi în conţinutul evoluţiilor de pe cerul Bănesei, mai ales prin acea figură pe care au executat-o toate categoriile de aviaţie prezente acolo. Figura aia care ne face să ne amintim zicala “Piloţii nu mor, ei doar decolează şi nu se mai întorc …”.
Formaţia de F-16 a fost prima care a executat “Missing Man”. Aviaţia militară română a avut recent pierderi grele, greu de înţeles pe timp de pace.
Hawks of Romania au executat şi ei “Missing Man”. Unul dintre ai lor a decolat astă primăvară spre “escadrila din ceruri”. De fapt, unul dintre ai noştri …
Iacării Acrobaţi au executat, la rândul lor, “Missing Man”. A fost momentul, din toată manifestarea, când lumea a plâns, pentru că prezentatorul a povestit despre Dan Ştefănescu, iar cel care a ieşit din formaţia de trei Yakuri a fost Dan Ştefănescu jr. Tristissim, dar, totuşi, optimist moment, din care se înţelege perfect că viaţa merge înainte.
De fapt, asta a demonstrat întreaga manifestare de la Băneasa. Că viaţa învinge! Că omul e puternic, ca specie, ca societate.