Le sucești gâtul, cu tulpină de grȃu înspicat le împletești stomacul. le sufli premiile de pe birou, îi prinzi în aripa unei eoline și îi învârți din ce în ce mai tare. Totul e ca o farfurie computerizată deasupra unui ocean, din care mănâncă și săracul și bogatul. Talentul, curajul și lupta cu karma nu se măsoară în paradigme, o familie de căței și pisici strigă în tine și peste tine, adulților le permiți să fugă după păpușile pe care și le-au aruncat în pod, le e teamă de știința de-a fi om sau dictator?