agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 489 .



când mângâi părul unei pisici dimineața
personale [ ]
cel puţin, locuit

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Rinada ]

2022-10-31  |     | 



motto: „oamenii nu cumpără ceea ce faci ci motivul pentru care o faci / iar ceea ce faci demonstrează ceea ce crezi” – TED, Simon Sinek

de ceva vreme am un companion blănos. un motan cu blana albastră şi ochii verzi care mă inspiră să mă pot defini peste noapte. de ceva vreme scriu poezii nu neapărat din dorința de a impresiona, de a impune respect, ci mai degrabă din dorința de a găsi acel modus vivendi între un sine călător şi o imagine care încearcă să facă profit invariabil. în „cercul meu de aur” exist doar eu, motanul meu şi un set de metafore găzduite precar într-o simfonie de culori câteodată pale, confuze şi grave, câteodată căutând mai departe acea clipă de fericire într-o eclipsă de soare.
ce mă face să mă ridic dimineața din pat? poate acea abordare non-alienabilă când soarele se lasă atins, sau poate atingerea delicată şi caldă a motanului meu şi slăbiciunea unui gest nevinovat când credem că putem fi „eroi” – eroii acestei zile minunate.
mă gândesc că nici unul dintre noi nu umblă pe pământ conștient. mă gândesc de ce ne lăsăm „inspirați” într-un vortex de culori pe al cincilea culoar...de autocunoaștere. evident, fiecare persoană de pe pământ știe ce face. întotdeauna știe ce face. dar noi începem ziua prin a fi diferiți contestând stări de fapt, memorând motive în golurile în care respirăm pe rând sentimente unilaterale.
pe masa mea de lucru stau înșirate citate motivaționale şi întrebări. multe întrebări privind esența atâtor lucruri relevante. clipa prezentă îmi solicită o recunoaștere, o identificare redundantă cu tot ce înseamnă sentimente şi gânduri, compasiuni şi relație. relaxat, motanul meu toarce discret, parcă conștient de înțelegerea naturii noastre umane. aș putea spune că simt această simbioză perfectă între el şi această clipă mirobolantă. fără limitări, fără norme autoimpuse, liniștit că mă poate contempla în absența unei forme difuze de viață. probabil singura ființă care poate iubi necondiționat este această făptură blănoasă. el se bucură, toarce, eu pun limite, acceptă, așteaptă, se bucură, toarce, îmi lasă acel spațiu care mă face să cred şi să simt că sunt „eu, acasă”.
„atunci când accepți limitele celuilalt totul devine un dans...” . iubirea e spațiu de gândire. te bucuri de prezența celuilalt fără să judeci, să reacționezi, fără să minți, un nivel de cunoaștere şi acea... prezentă vie şi stranie, fără gânduri, fără straturi suprapuse ascunse într-o formă de ego tunat până la maxim.
când mângâi părul unei pisici dimineața mă electrizez într-un contact nebănuit de forme şi idei, esențe şi împliniri, percepții şi trăiri care îmi pot aduce... vindecarea. de aceea cred că oamenii pot fi fericiți. cred şi înțeleg esența atâtor lucruri în clipa de față. cred că pot fi liniștit şi împăcat cu limitele pe care ni le rezervă găsirea oricărei soluții, că ceva nu este în ordine, că cineva încearcă să te facă fericit într-un raport de validare sincronică şi detașată.
mă întreb, de ce ar trebui să-i pese cuiva. nostalgiile fac parte din noi. de ce? pentru că sunt încercări care solicită acțiuni. frecvente acțiuni. iar o colecție de timbre tematice deschide în interiorul nostru amintiri pe care ceilalți „călători” nu le pot înțelege niciodată. astfel am devenit, fără să vrem, un fel de partizani al unor forme difuze de artă, şi brusc, acel castel de nisip se va putea nărui aidoma unui nimb într-o firidă de lumină solară. îngrijorare? o lipsă a așteptării cum că celălalt ar trebui să te înțeleagă? paradoxal există oameni ca noi. gata să împărtășească, gata să renunțe la un gram de fericire într-un univers cioplit cu o singură daltă.
desfacem colecții şi câte un rând de cuvinte. săptămânal propunem un joc pe un teritoriu neexplorat guvernat de șansa unui nou început şi anduranță. te poți distra, te poți trezi profund implicat într-o picătură de timp, un fir de nisip şi dorința de a căuta mai departe. Te poți bucura de privilegiul de a fi alături de noi, constant, inedit şi, de ce nu, câștigător cu tot ce înseamnă frumusețea unei călătorii cu ecouri profunde despre nostalgii şi iubiri necondiționate.
Întotdeauna alege un număr. acceptă limitele celorlalți, renunță la forma impusă de ego. viaţa îți va zâmbi la modul real, te poți bucura de câștig, poți învăța să spui „cine sunt”.
fii primul pentru că știm că înțelegi şi îți pasă, pentru că ești genul de persoană căreia îi place să dețină total controlul asupra fiecărui aspect important din această iluzie care se numește viață...
când mângâi părul unei pisici dimineața sunt deplin conștient de momentul prezent, de esența atâtor lucruri pe care dintr-odată le înțeleg şi devin liniștit – de vreme ce zeii ne zâmbesc iar noi... căutăm mai departe.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!