agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-02-10 | |
Cum, prin noapte, îmi trecusem sufletul, frumos era?
Jos, la tine-n palmă, mică, o nuanță mi-înflorea... Semăna cu o nucșoară, de e fruct, de-i prăjitură Îmi țin vorbele, în suflet, și nu spun nimic, din gură. Cu cătrința înflorată, de mai trec pe strada lungă Numai câinele îmi vine, coborând, din deal, din strungă. Las tristețea, prea m-am frântu, ca să zac cu ochii-n lacrimi Ce ți-am spus, și n-ai vinit-a, ce nu-ți spun, ce nu sunt patimi... Sunt mai necăjită, numai, de feciorul, de a Popii Nu mai trece, pe la Ana, și n-o prinde pe la rochii. Mi se spune că sub clopot, de a prins-o, nu și-o uită Se zvonește-n sat de nuntă, însă eu nu `mărg, că-s țuică. De cu ziuă, merg la Lelea, să învăț de cu plăcinta Pe fetița cea mai mică, să nu mai pățească, ginta Să confunde-o lucrătoare cu o leneșă, în sat Poate, `ierii se scufundă cu vecinul, pe sub pat. Vine Popa n-dimineață, ca să îmi sfințească casa De pe dealuri, trece Gheorghe, c-are treabă de cu coasa Numa-un porc, de mai guiță, nu mi-e dor, dinspre Crăciunuri Ori războaie de mai treacă, nu le-aud cum dau din tunuri. Iau o carte pe genunchii care dragostei se-închină Și mă-întreb dacă greșit-am de, din tine, mi-iau lumină Dacă dinții-acești, de lapte, din lipie au mușcat Mama face mămăliga, de cu lapte-i, m-am pătat. Vin copiii pe din stradă, să mai dau în a lor minte Sau sunt numai doi bătrânii, ce mă strigă din morminte Și-mi aduc aminte, numai, de a mea copilărie Când bunica mă crescuse între zmeuri și c-o ie. Cizmă nu aveam, în vremuri, ci-unele de cauciuc Se-întina, ades, în uliți, nu e breaz prea mult, de cuc Ci dacă ficiorul Lelii, n-are un obraz curat Să îți uiți, fetița mamii, de, obraji, ți-a sărutat... Sunt pretențioasă mamă, nu mă dau decât, de-un mândru Ce are mireasmă-n suflet, ”...dar te are umblet, pântru..." Noi suntem notari, în casă, și familie de vază De păuni, e plin tot satul și de lași, călcâiu-și `vază... Se-ntristează a mea față, dar îmi urlă, iar, oglinda Să mă uit cu peara-n galbăn, nu îmi trece, cu obida Dinspre uliți, vine Maica, cu cătrință, se mai plimbă Mai coboară din icoană, în minune se preschimbă. Se aude, cu gânsacul, trece pe sub nuci, pe-afară Mi se pare, dinspre vale, s-a lăsat de primăvară De-mi îmbătrânește fata, de e `tineră, bătrână Doar regretul să îmi plece, c-am ținut-o, ieri, de mână... Ce faci Ana?-”Însurătoare, pentru Craiul de Ion! Tu nu te măriți, Florina?” După cine, fată-n, ton? Mi se pare că pe stradă, trece o căruță plină Cu trei stele de mătase, ce mai fac, pe drum, lumină.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate