agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-02-17 | |
... şi iată-mă-s pensionar la primul bal. sonoru-i dat ca pentru surzi, orchestra şi guriştii sunt pe val...
dau ochii-n jur. la mese care mai de care, vorbesc şi râd în tremur de proteze, purtând pe faţă, parcă, măşti de carnaval. la masă-s între două băbătii. posacă cea din stânga şi cu guşă, cu păr rărit vopsit verzui... în dreapta, cu privire jucăuşă-i ea, de nota zece, bine conservată, plinuţă doar cât este necesar să-şi pună-n evidenţă sânii şi, culmea, fără sulimanuri, doar cu un ruj discret pe buze dată... abţiguit de câteva pahare, îmi vine, nu ştiu cum şi-i spun: la naiba,-i bal, nu-i parastas, frumoasă doamnă, vă invit da dans. - da, cum să nu, îmi zice ea, cam mult ţi-a trebuit Ioane. şocat: mă ştiţi cumva , că eu... -Te-am depistat când ochii ţi-au căzut la mine-n decolteu, ştrengare... cu scuze că nu îmi aduc aminte, insist să-mi spună cine e. din buze ţocăie că nu, îi joacă ochii-n cap şi râde: m-ai invitat cumva la dans? la vals îmi spune: nu-i aşa c-ai scos şi un volum de poezii, în una chiar m-am regăsit. acum mă ştii? eu. taie-mă felii că nu... mă rog, până la urmă am aflat că-i medic, da, pensionară. că are cabinet privat... la cabinetul medical: îmi bate muşchiul cardiac, în coşul pieptului ca-n toacă, cu ritm cam nefiresc accelerat... ea-şi trage scaunul aproape, se lasă galeş pe spătar, îşi ia în braţe leneş sânii şi mă priveşte lumg, lung, lung, în ochi c-un drăcuşor sprinţar. închide uşa,-i spune asistentei, să nu fiu deranjată cât consult... dezbracă-te îmi zice... hopa, furtuni, tornade-mi trec prin gând, scenarii... rămân la bustul gol: dau jos şi pantalonii? deocamdată nu, întinde mâna, întâi să îţi iau tensiunea... şapte cu paişpe, bună, bună... de fapt tu semeni mult cu moş Iordache, eşti azi cum era el la nunta ta, vivace... brusc pectoralii mi se-nmoaie, stupul din cap e în derută, m-aşez pe scaun, ridic mâna, ca stegul alb de pe redută: eşti verişoara de la Bâra? copila aia cu codiţe?... acuma ce mai tura vura, ne-am dat mâna bucuroşi că ne-a reîntâlnit şi-n sinea mea i-am mulţumit lui Dumnezeu că am ştiut să îmi ţin gura, să nu gafez urât cum fac mereu...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate