agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-06-21 | |
În contextul problemelor pe care globalizarea le provoacă lumii postmoderne, mi-am amintit de faptul că în mijlocul câmpiei unde am copilărit, majoritatea vecinelor bunicii mele erau numite „femei”. Nu am auzit niciodată că ele ar fi putea fi doamne. Mai mult decât atât, toate lucrau la „global” și erau plătite pentru zilele de „muncă” notate cu un creion chimic pe un caiet murdar de dictando de aceea dintre ele care făcea sau ținea „pontajul”.
Pe fiecare dimineață, printre pâlcuri de rațe care se duceau la baltă, la colț, adică unde se intersectau ulițele, pâlcuri de femei cu sape, bine ascuțite „în gură”, și cu un pachet pentru „pauza de masă” de ouă fierte, brânză și ceapă verde, așteptau „rata”, un tractor cu remorcă care venea zgomotos ca un morman de fiare vechi pentru a aduna globalistele și a le duce la locul de muncă, adică în câmpul plin de soare la prășit. Tractoristul, cel mai jovial om, în sensul de bărbat, îmbrăcat, dacă putem spune astfel, într-un maiou îngălbenit și stropit cu motorină, nebărbierit și cu un muc de țigară arzând în colțul gurii, se comporta, datorită unei viziuni sugerate de la partid, autoritar cu ele. Le vorbea tare ca și când le-ar fi poruncit, pentru ca femeile să „îi ia frica”. De fapt, mai tot timpul rămânea cu ele peste zi în câmp. Pomii de pe marginea drumurilor pline de praf și ierburile înalte dintre ei, în pauza de masă, erau locurile unde se mânca, se dormea și se făceau și toate cele lumești și omenești. Pe după amiază, în cazul în care plecase, revenea rostogolindu-se tractorul din fiare vechi care aduna din nou globalistele pentru a le lăsa pe la colțurile străzilor pietruite. Acum, printre case și vecini, acestea deveneau iară femei. Însă toată lumea le numea „gloabe”. În contextul lumii globalizate de azi tractorul nu mai duce pe nimeni la prășit. Străzile sunt asfaltate, casele moderne, rațele în galantarele magazinelor, iar femeile au devenit doamne. De fapt, Globalizarea de atunci murdărea tot ce atingea, iar Globalizarea de azi curăță mizeria unor astfel de vremuri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate