Calomfire, floare boierească, iute,
acaparezi mirosul meu,
țese-ți pruncii roz și pune-mi
peste nări câte-un picior superb

Ziua fastă-n care mă găsești
e-o pagină pentru iubirea
creată din nocturnul zel
pe care l-a dospit vecia

Prin aerul prelins din patru zări
vreau să te văd,
te recunosc la cârmă

Întinde-ți pânze – stamine-n vâlvoi,
brațe s-aprind ca de-o vâlvă de apoi

Undeva mai ninge depărtarea,
nu mai îngheață sângele de dor

Noapte, mireasa ta desface marea
ca Miriam, cântă trist un imn în zori

Rămân cu ochii-n stâlp de flăcări,
adăpostit sub norul bunului Iahvé

O clipă doar, și valuri peste mări
se-nchid, de-apari, tu, Persephone

Intri-n nopți după ce-ți cos pe ziuă
rochii din purpură și fir de aur
cu trenă transparentă nesfârșită,
lași tivite aurore lângă astru-ți

Levit aș vrea să fiu, să te-nsoțesc
acolo unde numai sfânta sfintelor
ți-acoperă nevinovăția-ntr-un cerc
arctic – topit sub trupul tău de foc

Material desprinsă de pe măguri,
ești floarea ce se-nalță din tulpină
și-ajunge pân' la tron astral, mă urci
spre inima creației de ani-lumină