agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-09-19 | |
Sunt un incult alien,
nu l-am citit pe E.E. Cummings, nu-l înghit nici pe Ginsberg, mi-e greață de ei, după-un film cu viața prinderii scrisului apropiat de coada de pește artistic a unei deghizări, mă uit la pisica Penelope cu părul mamei — o fi chiar maică-mea deghizată în felină, sunt cel mai mare incult amator de versuri, așteaptă-mă, cultule, să mă răsfăț incult în pământul reavăn natal, ca o baltă rețea mă voi și afunda eu cândva, mai e timp, am mai aflat ceva din filmul văzut aseară, fantomele sunt bolnave și de sângerare "spirituală" — Hercule Poirot dezleagă pe fondul necredinței în nimic iraționala enigmă a uciderii fiicei de-o mamă cu palazzo în orașul lagunei prea posesivă, uimită că fiică-sa voia să se împace definitiv cu alesul inimii Sunt un incult, ceartă-mă, dar știi, nu mă vei înhăța nicicând, nu mă supui, poți fi tu poet boem și să mă faci ferfeliță ca pe-un papagal prins până la urmă de-un erete prin Sahel la o oază după tot impactul c-un milion de aripi verzi scut-evantai Hai, hrănește-ți puii golași, cu mine, alienul nepoet, prin cuibul stâncii îmi smulgi ultimele clipe îți satisfaci sublimul cruzimii împărțind în ciocurile filiale din carnea mea — voi rămane stolului agoniei papagalul prins foarte dibace deasupra apei Fii îngerul morții, ingurgitează biletele, ceva din mine să-ți ies în scris regurgitat către-un pui favorit Pe mine va da o prăpastie oricât să mă aibă, pe tine vârful montan unde vei ajunge nu va vrea să te răscumpere-n valea vieții de jos, te crezi invincibil noaptea, ziua rămâi încrustat în uitare, lentoare, dai intr-o anulare a tot ce-ai operat, tu nu însemni / însemnezi decât sentimente absente, c-o risipire a imaginației într-un scris ba încordat, ba prea relaxat, nu vreau nicio brichetă, să te scap cu mult ozon revărsat în spațiul terestru de criza sufletească devastatoare ar fi prin versuri tot ce aș încerca acum, vreau să mai trăiești mult, să te urmăresc până îți vei duce singur crucea, refuz să-mi mai dau silința de-a te mai înțelege, parcă ar fi gemene nepotrivirile noastre, pe care tu le-alimentezi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate