agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-12-13 | |
Totul pleacă de la un haiku care începuse cu 6 silabe. Încercând o corectură am intrat pe turnura dintr-o cursă lungă...
Deschidem ușa/Să intre aer marin/Peste un suspin...Vara sau toamana/Pescărușul meu strigă/ la Pescărie... Ce crezi că strigă/ Astăzi, la Pescărie/ Pescărușul meu?... Iată dilema/La care azi n-am răspuns/ Vedem noi mâine... azi punem puncte-puncte, cu unul din haikuurile Ramonei Bădescu "stingher în lume/la marginea pădurii/un clopoțel mut"... Pe pagina mea de azi De la Poveste la Poezie și Pictură Dacă ar fi să aleg o vorbă plastică Aș alege-o pe aceasta “Cunoaște-te pe tine însuți și vei afla Adevărul” Nu degeaba am spus ieri Izvorul din RodadoR are apă vie “Viețile noastre se încheie în ziua în care rămânem tăcuți în fața lucrurilor care contează” (Martin Luther King Jr). Tehnica este foarte simplă Ai o pânză albă pe șevalet Alături, pe paletă, ai mușuroaiele de culori Subiectul tabloului este-n mintea ta doar o intenție De la acestă intenție, urmează nașterea imaginii Precum jocul între original și imagine Din magica Oglindă a lui Laplace… Nimic nu-i întâmplător și nici nu-i degeaba, Dacă vrem ca Da şi Nu să fie în împăcare. Tocmai de aceea, la noi, la Pescăria de la Mare, Multe sunt plămădite în liniştea seminţei Acestea trec şi încolţesc în lumina fiinţei Lumina interioară se logodeşte cu lumina de afară Împreună nasc cântecul viorii La întâlnirea cu fiorii din existenţa florii… Evlavia ardeleanului pentru prieteni O regăsesc la dobrogenii de la mare Și la pescarii mei de la Pescărie Care-s veniți aici din toate colțurile lumii Pișta care-i venit din Zalău Bălălău însurat cu o fată din Buzău Andriușca venit de la Mila 23 Vasile Plătică din Somova Și amicul meu, Igitur Cu sămânță de Povestitor Venit din RodadoR Împreună cu pinguinul Apolodor Pe peronul gării, în mijlocul faptelor, Venise o turturică Și-a făcut cuib în sacoșa mea Și-am ajuns acasă cu Ea Doamna mea spune că este Pasărea Rapan, Purtătoarea inelului cu clipele noastre lungi, de un an... Mi-e dor de-nceputul poveştii cu Dorra/ Venită la noi pe scară/ Oprită pe pragul uşii de la etajul întâi/ Uşă pe care scria: Bate şi ţi se va deschide./ De aici, tot lanţul slăbiciunilor… Dacă-ţi cunoşti slăbiciunile și le pui la treabă, acestea lucrează. Nu are cum să nu-ţi iasă bine. Aşa s-a făcut poarta din mijlocul Plajei cu suflet, pe unde trece cărarea venită de pe Țărmul Înalt. Coborând 103 trepte ale scării cu iederă crescută-n curtea casei cu ferestre roșii de pe strada Mircea cel Bătrân, casă pe care o găsești la numărul 4, făcând vreo 17 pași de la statuia lui Ovidiu spre Teatrul de păpuși… Pe Țărmul Înalt al Tympului, Copilul înalţă trei zmeie Din solz de pește şi din costreie Tu fluieri cântecul cucului cu pitpalaci şi cu brotăcei Cu iedera care se tot întinde Cu inima care niciodată nu minte Lătrat şi iubit de o mie de căţei Ale mele gânduri au ajuns la inima ta şi-n Calea Lactee, unde nu se vor opri niciodată Ecoul de la tine zice că bila albastră De pe Scara Fără Nume a ajuns în Calea Lactee Împreună cu Steaua de Crăciun Sub razele căreia s-au adunat toate cântecele Cu amintirile și nostalgiile viitorului De pe dunga albastră a dorului Ziua în care a venit Bombonel la noi Era într-o zi de joi Adus de tata din târgul de la Bocsig Într-un țecherel de papură În care mai avea tata cîteva mere O portocală și o mingiuță de un leu Merele sunt pentru Puiu Portocala este pentru Gina Mingiuța este pentru Mirciuță Și câinele este pentru mine, zice mama Fericită că pe lângă orătănii și pisici Avem și un cățel pe care tata l-a botezat, Bombonel… Coarda viorii, ca să cânte-n valorile vibraţiilor ei trebuie potrivită cu cheia de pe gâtul viorii. Aşa şi coarda cântecului meu. Un nod este pe inelul bărcii mele de pescar şi celălalt nod este la Dumnezeu... Fără nodurile lui Dumnezeu, nici năvodul pescarului nu prinde nimic Mergem puţin mai în larg cu năvodul lăsat mai adânc... Trage frate după tine, plugul care ară bine! Norocoşi oamenii care nu uită nimic... Şi totuşi, câte ceva le scapă şi lor... Uite că azi, vorbele tale de atunci, de pe vapor sau dintre lunci, au ajuns la Pescărie... Niciodată nu e prea târziu, mai ales pentru ardelenii care, la o ţuică bună, uită de ei şi se bucură de prieteni... Ziua care vine peste mine mă găsește cu Fernando Pessoa La o masă lungă de brad, înconjurată cu scaune ocupate de prieteni Mai vechi și mai noi și câteva scaune libere pentru cei care încă n-au venit Altele pentru cei care au plecat. Masa aceasta de brad Ne-a lăsat-o tata moștenire nouă, fraților. Eu fiind cel mai mic, frații mei mi-au lăsat-o mie, la Pescărie Toți aveau locurile lor la această masa Pessoa stătea lângă Dali, lângă Dali stătea Gala Lângă Gala stătea Picasso, lângă Picasso stăteau câțiva marinari Prieteni de pe vapor ai lui Alexis care aduseseră cu ei niște circari Pessoa se ridică să țină un toast “Pe vremea când îmi sărbătoreau ziua de naștere eram fericit şi nu murise încă nimeni. În casa veche şi pentru mine aniversarea devenea o străveche tradiţie şi bucuria tuturor, şi a mea, era asemeni unei religii.” Se făcuse liniște. Tot murmurul încremeni într-o clipă colorată, lungă Urmară aplauzele. Ochii tutror erau îndreptați spre Pessoa Într-o sfântă așteptare. Acesta-și drege glasul și continuă “…pe când eram copil şi ei mă iubeau, o, Doamne, de-abia azi ştiu ce eram, cât timp a trecut la ce depărtare!... Opreşte-te inimă! Nu te mai gândi! Lasă gândurile pe seama capului! O, Doamne! O, Doamne! O, Doamne! Azi nu mai am zi de naştere! Câtă tristeţe! Mi se înşiruie toate zilele. Voi îmbătrâni dacă mai am zile: Nimic mai mult. Mă înfurii gândindu-mă că nu am luat cu mine trecutul risipit în scurgerea zilelor!” Mai tinere prieten, de la învățământul virtual la realitatea virtuală, fiul meu, Mircea Jr. mi-a transmis fotografia și salutările de la Conferința CNIV. La un pahar de vorbă cu el, îi spuneam să vă transmită nu doar mulțumiri pentru salutări, ci și bucuria de a-mi aduce aminte de perioada cea mai romantică de introducerea informaticii în învățământul liceal. Toți cei interesați de acest "domeniu adolescent" eram prieteni, deși era vorba de o prietenie de la distanță. Mă împrietenisem cu Felicia Schultz din Timișoara, cu Enescu (?) din Buzău, cu Perjeriu (?) din București, cu Turcitu din Craiova, cu unii din Cluj, din Iași, din Baia Mare... Toți eram o familie... Urmașii acestei familii este acum o familie mai mare... Iată o magie, făcută de Magician în ziua de miercuri, folosindu-se de patru cercuri acordate-n codul Canoanelor Vuza-Alexis-Sloterius-Zelkanu. De ce patru și nu unu, două, trei sau cinci? Numai el poate ști… https://ro.pinterest.com/pin/25051341668223900/ În dimineața de 13 Decembrie, Domnișoara Cosette, privește departe. Cu morcovi, lapte și turtă dulce, o așteaptă pe Sfânta Lucia, să o hrănească pe micuța asină a Sfintei, să aibă putere să meargă pe la toate casele cu copiii cuminți, care nu-i supără pe părinți… https://ro.pinterest.com/pin/5066618324969938/ https://ro.pinterest.com/pin/281543706850907/ https://ro.pinterest.com/pin/86764730298063642/ Constanța, Miercuri, 13 Decembrie, 2023 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate