Dacă aș avea două fetițe Mătase și Lacrimă
Nu m-am născut.

În mine, cântă, un pian
Vecinul, de dincolo, dă televizorul mai încet, să asculte, încă puțin, ploaia indiană
Adică pe mine
Fac meditație sau, alteori, ca și Leo Rojas intru în copaci
Să-i ascult
Să le fur, pentru mine, ploaie și somn
Dragostea e ceva rarism și nu se poate fura, numai dărui cam ”de-a moaca”
Lacrimile care pocnesc nu fac rău la nimeni, când cad pe podea
Nu îmi mai citi poeziile, astăzi, lasă-mă...
Lacrimă râde, în pumniții ei mici, de mine, pentru că e numai părerea că sunt mai prostuță
Și zice să nu mai plâng
Ci, numai să mă reîndrăgostesc
Să fiu șmecheruță, căci îmi șade bine
Lacrimă, vezi că iarăși râzi, de mine, prea mult...
Numai să îți pui cu părul puțin dat într-o parte și poate puțin mai scurt
Așa, zice ea...
Le văd cum alunecă, cu ochii strânși, când nu este ea sau nu prea e nici Ionuț
Sunt conștientă
Dar, sunt atâtea cât zilele în care tu știi, că plâng
Și te doare....
Atunci tu de ce să știi că plâng, lângă mine este o fetiță dă cu păpușa, în mine
Eu o rog, o să îți găsesc alt iubit, stă în vecini, e înalt, șaten și are ochii albaștri
E foarte înalt
Vreau să mă căsătoresc, să nu stau
Nici eu
Se aud râsete, pe scară, în lift, a urcat un om nepotrivit, care știe multe
Mie îmi e frică, de el
Dau cu frica, în el
Îl gonesc...
Caută, pe cineva, dar vecinului i se pare mai comic
Când, de pildă, pisica doamnei Matilda scapă și se trage în zid, foarte speriată,
Sare păr, de pe ea;
Mai este o vecină, și ea are o fetiță pe nume Mătase
Omul este ciudat, suntem într-un film de acțiune 5 D, apără-mă
Apoi renunță de a mai vedea, cu paharul, ce zic eu
Căci, mi-e frică, iar
De frica omului te ferești, nu vrei să auzi vreun tremur, prin paharul de porțelan
Și eu
Sunt de porțelan sau de boabe de sticlă
Dacă aș fi avut o fetiță i-aș fi spus ”Porțelan”, ca un fel de ”Carmen”...
I se par prostii, omul cu căutătură ciudată nu are nimic cu nicio femeie și nicio fetiță
Sunt ciudați oamenii, care dintre care mai extragi bizarerii
Sunt oameni, și oameni,
De tot felul...
Care se mulează, ca un zid, în jurul tău, și îți sugrumă picioarele
Pentru că, de fapt, cui să îi spun că Televizorul nu este desenat
Oamenii, ades, se inspiră...
Eu, de exemplu, nu prea rezonez și cad de pe două picioare când văd ceva violent, unii se mai uită, și nu pricep
Crezi că ar trebui să mă uit totuși la un romance? N-am timp...
Tu auzi pianul? Auzi lacrimile când se sparg, încă? Pocnesc, pe jos, ca niște floricele de porumb
Chopin, vreau să fie Chopin
Nu, nu plâng după tine, îți promit...
Mamă, de ce nu mă ajuți
Mamă,
Taci, Mătase...
Nici nu se poate altceva, pentru că sunt mai tristă și nu poate fi Mozart
Nu am copii, i-aș iubi și i-aș învăța să își facă temele, numai pe Mozart
Dar, eu sunt un Chopin complicat, și atunci când desenez cu un creion sau cu un marker
O casă
Este o casă frumoasă, vopsită în alb, cu numai două ferestre acoperite, în față
Cu perdeluțe, cusute, cu flori, și cu tocuri din lemn de cireș
Să aibă și un pic de verandă
Mult soare,
Mușatele, înflorite pe margine,
Apoi, au început și albinele și fluturii, dar tu nu ai văzut, niciodată, nimic, și te-ai încuiat
Chiar în mijlocul Primăverii, când mi se născuseră, greu, oasele
Ai încuiat primăvara, pe aceasta nu o pricepi tu, și ești bun de plată
Descui-o, atunci, atinge-o tardiv, dă-i o floare, la fel cum eu o țin în brațe, pe fetița aceasta
Ca să nu-i fie frică, cât de naiv este naiul lui Leo Rojas...
Nu vei, nici Mătase nu te vrea, să te plimbi, în jos și în sus, pe scară
Mai este o vecină, și ea are o fetiță pe nume Mătase
Stau încuiată, și eu,
Nu-ți deschid
Inima
Nu te place, îți spun, nicio fetiță, pentru că semeni prea mult, cu un paj
Râzi, cu un scop, haidem, râdem
Ascult adesea Chopin, și lui Chopin îi plăceau primăverile
Nu e complicat
Toată lumea spune, însă, să intru, în casa desenată perfect și să o caut pe Lacrimă
Lacrimă e o fetiță
Și ea
Lacrimă, ce faci...
Desenez, ca tine, aceasta fac, desenez
Te-am iertat, dadă, dacă mi-ai greșit cu ceva
Dadă, vezi că a dat laptele, în foc...

Dacă aș avea două fetițe Mătase și Lacrimă
Nu m-am născut.