agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ jurnal de ziua mondială a scriitorilor
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-02-05 | | mi-e doamne sufletul mursecat ca un prunc de care trag două mame în așteptarea judecății lui solomon m-am pregătit toată viața pentru clipa aceea în care te trezești dintr-o dată bărbat și faci din instinct lucruri ferme durabile iar clipa aia a venit suplă și sigură ca o escortă de lux m-am trezit dintr-o dată bătrân în orașul acesta care miroase-a năut și a cânepă pe toate panourile publicitare am scris nu există iertare pentru că nu sunt rugi atât de fierbinți să dea înapoi timpul am învățat că nu există drumuri spre nicăieri doar călători fără direcție nu există drumuri fără întoarcere doar locuri pe care le uiți iar ultimul drum nu e ultimul drum e doar un tren de noapte în care necunoscuți adormiți pe jumate își pun încrederea-n tine că-i vei trezi când trebuie să coboare pentru că tu mergi până la ultima stație cu toate astea am o poftă neroadă să-ți cad la picioare și să mă rog în timp ce-ndes hainele în geamantul elvețian ca un cioclu nepriceput ce-ndeasă-n siciru un trup surprins cu genunchiul ridicat a plecare îmi spun cu amărăciune că n-am pic de rușine că ar trebui să existe un număr fix de rugăciuni care să fie ascultate poate așa n-am mai avea tot felul de cereri neghioabe iar când va veni timpul prin fața ochilor să nu ne treacă tot restul vieții ci numai clipele în care – am promis că nu-ți vom mai cere nimic dacă te-nduri de noi bunică-mea mă învăța: dacă vezi pentru prima dată pe anul ăsta o barză pune-ți o dorință în gând fă-ți o cruce cu limba și-o să se îndeplinească vara când vedeam avioane pe cer le făceam cu mâna și-mi închipuiam că piloții îmi fac înapoi semn după ce m-au văzut printr-un ochean uriaș când sărutam de rămas bun obrazul țepos al bunicului credeam că fug desculț prin lucernă cosită ghemuit în autobuzul cu navetiști nu voiam decât să văd o mulțime de berze pănă-n oraș adevărul e că pentru morți nu m-am rugat niciodată doar în unele nopți îi rugam eu în secret să pună o vorbă bună și pentru mine la dumnezeu nu voi înțelege în ruptul capului de ce când vorbim despre cei ce nu mai sunt spunem automat dumnezeu să-i ierte dacă dumnezeu i-a luat la el asta înseamnă că i-a iertat deja nu?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate