agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2711 .



Apocalipsa bunului simț
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [edu ]

2005-09-21  |     | 



Sunt centrul unui labirint pe care nu-l mai știu pricepe decât cu ochii bine închiși. Trăind pe inimi împietrite-n zbor, rămân pe mai departe flămând de echilibru și când renasc din străzi cu stele mov pe oase, scripcarul de pe-acoperișuri, prin gnostice duminici nu mai pot afla Golemul nimănui ca ajutor, nici să-nțeleg absurdul cochiliei de piatră plutitoare din care aș primi cu drag să mă deznod, să zbor. De sunt sau nu pentru urechea ta alcătuit, ori numai o părere din ce-ar fi fost să fie, predau amorul tandru și-s iubit sub zarea răsturnată când repar, ireproșabil, orice neghiobie.

Mii de femei m-așează vineri seara în feți solari și cruzi de dragul vânătorii, schelete tandre devorând candorii, incandescenta plagă iubirea locuind-o, dezagregând-o orb, ca semn al unor foste disperări de-a învăța să piardă uciderea și pânda prăzii și visarea.
Dar am deschis un ochi cu care bunii-au plâns, largi țipete de neamuri se macină din clopot când ploaia Paparudei nu mai varsă apă și mămăliga lunii dă în clocot. Cu strunele pe viscol scripca o întorc; doar rabbi Stein ar vrea să-mi uite din păcate că am cântat la braț cu-n înger șchiop lumesc, ce-ți mai închină în privire încă sărutul dat din teamă, al pierzării.

Iată-mă-s, Tată Clezmer, sunt gata să vânăm. Ascute-mi întruparea din scrumul scripcii mele, peste acoperișul solzos de cartier, să tai grumazul hâtru al Mânzului Albastru ce în amintire e închipuirea neputinței.

Iar urma îndrăgostirii Urc-o, Doamne, din toate celelalte simțuri împietrite, prin vămile rotunde ale Cabalei, să asculte, necruțătoare tiară pentru bunul simț, o lamă de Toledo din cuvinte.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!