Ș-am urmat apoi la vale, calea spre o re-ntrupare
amorsând noua poveste, despre-un eu ce tot El este
dăruit, însă cu-o soarta, trecută prin a mea poartă
conștiența lui de bază, fiind din cel ce ne grupează
ca suflete cândva născute, în manifestările-i avute.

Printre aștri-acum invers, am tot mers și iar am mers
și-n măsura ce-o purtam, un chip nou închipuiam
nimic fiind întâmplător, în procesul creator.

Toate erau doar efecte, din cauzele existente,
dar și ținte nou propuse, ce prin viață-s interpuse
prin voia Eului îndrumător, pentru viitorul trecător
funcție de noile intenții sau de alte intervenții
încât cel care devine, mai mult să sporească-n sine!

Drept sămânță roditoare era capul cu odoare
ce va fi configurat, din trupul ce l-am purtat
vechiul cap fiind părăsit, nemaifiind blagoslovit.

Pentru-al construi corect, Universu-am luat în piept
ca apoi să croiesc trupu', din ce îmi va da Pământu'
ambele având la bază, soarta ce le ordonează,
dar și arhetipuri arondate, de acum remodelate
fiind ele pe sus compuse, spre a fi mai jos impuse...

Roadele deja-mplinite, ale faptelor trăite
rând pe rând se-apropiau și de mine se-atașau
figurate-n atitudini, defecte, neputințe; aptitudini
învelite fiind ca har, cu tot ce-am primit în dar:
pilde, 'nvățături, povețe; etica din lumi mărețe!

Totul era strâns legat, de drumul ce l-am urcat
care și el a depins, de ce-n viață am comis,
iar prin chip, drept referință, modelam o altă ființă
'n care se va re-ntrupa, El!... prin conștiența sa
dată tuturor ca bază, întru orișicare fază...

Nou destin am zămislit, ce urma a fi-mplinit
într-o viață viitoare, dusă pe alte picioare,
dar cărând mereu în spate, urme de mine lăsate
'n existența anterioară, ce acum devin povară
sau de ce nu bucurii! dacă-au fost cu sindrofii.

Efectele faptelor mele sunt transpuse în repere
ce în soarta pusă-n față, vor fi încercări din viață
care-apoi va fi umplută, cu reacția avută
ce la rând va căuta, calea înspre-a se-aplana

fiind de-ndată roditoare ori în viața următoare
funcție de cum efectul, cauzei va ține pieptul
și de poți să înțelegi, cum te-ai raportat la legi.
Legile de pe Pământ, dar și de prin Cerul sfânt!...

Ca să aibă bun efect, pentru cel ce n-a fost drept
greșeala trebuie-nțeleasă, în tot răul care-l lasă,
iar deranju-n al său mers, pe întreg va fi-nțeles
după ce în purgatoriu, revăzut este-n memoriu.

Doar atunci s-or înțelege! luminate fiind de lege
consecințele-n revers, pentru-ntregul Univers
și cum tu, întru neștiință, ai călcat norma-n privință
sau prin propria-ți dreptate, ți-ai lovit semenii-n spate
abătându-te pe-o cale, cu mari lipsuri spirituale.

Efecte nebănuite, pe de-a-ntregu-s dezvelite,
iar în tine se va naște, dorința înspre-a renaște
tocmai pentru-a repara, ce-ai stricat prin fapta ta
și-n ăst fel iarăși să urci, la ce-ai fost până atunci,
iar de-acolo,-n nou elan, să mai salți încă un plan.

De îți vei primi pedeapsa, chiar când ai adus năpasta
după legea omenească, cât o fi ea de firească!
nu vei înțelege multe, din efectele-i oculte
găsind chiar justificări, pentru fapte și urmări
predispus fiind, ca atare, să greșești în continuare.
Dar, de-ai ispășit și-n viață, pe aici pus e-n balanță.

Răul tot va fi marcat, pentru-a fi răscumpărat.
Chiar dacă-i sub altă formă, este atașată normă.
De te va leza la tâmplă, cu intenție se-ntâmplă!
Nu gândi la ghinioane... unu'... poate-n milioane.

El pe drept îți aparține!... de nu-l vrei gândește bine
când prin viață ți se pare că e bună-o răzbunare
pentru ca orgoliul tău, să stea sus, în largul său
ori semeni să-ți nedreptățești, numai ca să te fălești
sau să vrei necuvenitul, pentru-a-ți umple ție blidul...

Soarta-n curs este în cuie, bătută pe o cărăruie
neputând fi ea schimbată; dar cea nouă,-anticipată!
dacă ești în cunoștință, despre mersul tău ca ființă
înțelegerea fiind tot mai mare, pe cât evoluția apare...

Binele la fel și el, te va urmării cu zel.
Bune, rele-amestecate, de tine vor fi purtate,
iar reacția, ca un răspuns, va marca noul parcurs.

Ce pățesc acum pe drum și mă străduiesc să spun
și mai mult, în viitor, pentru-o viață-n alt decor
cu-altă soartă ce-ți va fi, muntele ce-l vei sui...

Durerea, care îți revine,-i de la cei loviți de tine,
iar pe-acei uitați cândva, de acum îi vei curta,
cum și mult ai de plătit, altora, ce le-ai greșit,
iar noul, ca plenitudine, îți vine din atitudine...

Dar vor fi, cum pomeneam și sarcini fără de neam
care vor fi alocate, chiar prin Eu repartizate!
ce nu au vreo legătură, cu ce-a fost în vechea tură
având rolul de-a-ntrupa sau chiar pentru-a extirpa
calități noi sau defecte, ce-or produce noi efecte...

De-ndoieli erau să fie, buchiseam prin cărțulie.
Cartea ce mi-a dat-o Sfântu'! „Bunul, răul și Pământu'”.
Aia de-am crezut c-o pierd, când cu Styxul dădui piept.

Chiar mi-a fost de ajutor, pentru-a fi mai știutor,
să ajung la-nvățăminte, grele pentru a mea minte
căci ce nu pre-nțelegeam, tălmăcit în ea găseam...

Nu există ghinion sau noroc, pentru un om,
nu există muscă-n lapte, ceasuri rele, ore faste,
pisici negre ori coșari, sau pe drumuri popi hoinari.
Zi de marți sau cucuvele; toate sunt prafuri de stele.

Totu-i scris într-un destin, ce în viață ți-e amin
de la naștere la moarte, via viețile răscoapte.

Dar există zodiac! cu-nclinații spre leu, rac
date de configurații; naștere, ore, locații,
constelații și planete, ce ne predispun discrete
prin forțele ce împânzesc, Terra, ca astru ceresc,
dar numai de-au rezonanțe, cu-ale sorților nuanțe.

Cerul doar va predispune!... Soarta-i cea care dispune...

Mai spunea prin cărțulie, cum că totul este-n vrie!
adică... trupul astral, dintr-o viață ce-i pe val
își transpune caracterul, spre ce-n sine e eterul
astfel că, prin virament, va fi el temperament!
pentru viața ce urmează, când Eul se re-ntrupează

ce la rând, reflexe noi, va să dea-n corpul greoi
care, prin manifestare, poartă soarta-n derulare...

Și-uite-așa, traiul în curs, legat este foarte strâns!
și de viața-anterioară, și de cea ulterioară
prin poteci mai neștiute; ocultate fiind în rute.

Prezentu', care-l viețuim, e cumva doar un preaplin
pentru faptele produse, în erele demult parcurse.

Istoria și cu prezentul, depunerile-s și curentul,
acum-ul fiind mereu fluid, iar trecutul împietrit.

Tot ce e sedimentat, în trecut a fost viat,
dar rulând viața desprinde, sedimente dinainte!
care sunt depuse-apoi, ca fiind altele, mai moi!
lăsând urme, în prezent, pentr-un viitor concept
fiind ele și încărcate, cu nuanțele din spate.

Și vorbim de mii de ani!... nu de veacuri sau decani.
De epoci, de ere multe!... de Sistemele trecute!...

Prezentul este, ca atare, a trecutului manifestare
nu doar pentru individ!... pentru neam fiind implicit,
la fel pentru întreg Pământu', care-i e așezământu',
o ființă aflată pe-un parcurs, ce-l va înălța în curs.

Evenimentele curente, de trecut sunt dependente
și cum karma-i generală, și-n sublim e cardinală!
orice nouă apariție, înspre-o altă evoluție
fiind contaminată visceral, de trecutul spiritual
necontând că-i om sau Zeu... sau măritul Dumnezeu.

Condiția doar ce se ține,-i să fii conștient de sine
și astfel răspunzător, pentru ce-ai strâns pe mosor...

Multe altele-au mai fost, cu sau fără mare rost.
Nu mi-ar sta gura din spus, spre-a slăvi ce e pe sus.

Pe jos nu îți vine-a crede! Nimic nu-i precum se vede!
date fiind în alte forme, alte sensuri; alte norme
și-n esențe ce prin Ceruri, n-ai să vezi cât ar fi vremuri...

Toți gândim, ca evidență, cum că lutul e esență!
doar că nu-i încă a noastră; momentan este o mască,

dar nici cum își preamăresc, unii... eul omenesc
cum c-ar fi soiuri divine, scrise-n caractere-aldine,
iar când se vor re-nălța, de materie s-or lepăda,
de corpul ce i-a-nrobit și de sufletul ce i-a smintit...

Ideea e cumva de centru, înclinând spre epicentru
căci unu-i omul de acum ș-altu-i cel urmând pe drum.

Să ieșim din iluzoriu!... Eu' acum o fi notoriu!
dar privită-n perspectivă, ideea nu-i definitivă.

Omul-spirit, nou ivit, chiar în trup a fost sădit
nașterile repetate, revelându-l parte-n parte
până ce se va-nălța, peste ce-a fost altcândva!
având el drept viitor, starea eului locțiitor
sufletul fiind, pe astă scară, fază doar interimară...

Mai întâi, prin 'luminare,-n Duh își are-nfățișare,
ca prin Învierea-aleasă și Fiul să-l cheme-acasă,
iar prin Înălțare,-n fine, Tatăl să-l cuprindă-n Sine.

Toate-s ca principii doar... soi adică de-avatar.
Nicicum să gândim la Cei, ce-n Divinitate-s Trei...
Ideea este de refracții, ce-s privite prin abstracții.

Dar și-acum lutul anost, are-n trai un mare rost!

De cu el nu ne-am încinge, ce-am putea atunci distinge!?
Nu am ști că eu sunt eu, iară el, opusul meu,
iar pe sus, fiind toți în ghem, ne-am pierde fără consemn.
Conștiență la comun, am purta pe-același drum!

Rolul ce îi aparține,-i de-a ne ridica spre sine...

Dar și noi viem cu scopul, de a-i împlini sorocul,
înălțându-l, înapoi, la ce-a fost fără de noi...

Entitatea e întreagă, doar dacă de trup se leagă!!

Omul nu va fi pe sus, om, de-un corp nu și-a adus,
un corp fost cândva din lut, înălțat și renăscut
în starea primordială, din esență spirituală,
dar de-acum, pe firmament... și de sine! conștient.

Omul nou, în alt format, e chiar trupul reformat
de la ce este acum, la ce-a fost la start de drum
ca apoi, fără-ncetare, să tot urce-n continuare
înspre stări nedefinite, ce nu pot fi-nchipuite.

Dar când pomenesc de trup, vorba e de-ntregul grup!
părțile-i fiind îndrumate, spre înalta Trinitate
toate trei având un rost, în al omului nou post...

Omu-ntreg, spiritual, din trup va urca pe val.