agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6294 .



Universul meu este o scară
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [AnMar ]

2005-09-24  |     | 



Universul meu este o scară
Pe care-am vrut să-mi așez rând pe rând,
Într-o ordine-anume, mai rară,
Principii de viață și gând.

O primă treaptă a ocupat-o iubirea,
Era mai largă și mi-am zis c-are loc.
E cea mai mare, cuprinde în ea toată zarea:
Iubirea de oameni, de natură, de joc.

Amintiri depănând îmi pare un vis,
Scurgându-se lent prin fibre de suflet,
Iubirea-i o mare-nspumată, un mare abis,
Ne cheamă, ne-alungă, șoptind încet un pamflet.

Încă o treaptă, mai dură, e plină;
Pe ea am pus rațiunea- de strajă.
Furtuni încearcă s-o tulbure, se clatină,
Dar tot ce se-ntâmplă nu-i vrajă.

Durere,necaz, bucurie și fapte,
Toate se-adună pe trepte unite,
Conturând imagini din lupte
Dintre vise, idei, realități cernite.

Credința unește în ea tot ce-i treaptă,
Unește principii, alină dureri,
Ea este scheletul și dă calea dreaptă
Întregului meu univers de azi și de ieri.
....................................................

(varianta poate mai corectă a aceleiași idei)

Universul meu e o scară pe care am vrut să așez rând pe rând
Într-o ordine-anume, mai rară, principii de viață și gând.
O primă treaptă am numit-o iubire, sperând ca pe ea să adun
Tot ce trezește în mine simțire, chiar de e rău sau e bun.


Amintiri depănând, îmi pare un vis, scurgându-se lent printre fibre de suflet,
Iubirea-i o mare- nspumată, un mare abis, ne-alungă, ne cheamă, ne cuprinde încet,
Intr-un joc nesfârșit de-amăgire-ncântare din care ieșim eroi sau învinși.


Încă o treaptă, mai dură, e plină; pe ea am pus rațiunea de pază,
De teama furtunilor ce-aduc neputință, mă rog de ea să-mi rămână trează;
Să-mi apere gândul, voința și fapta, echilibrul precar să-l păstreze intact.


Durere,necaz, bucurie și fapte, toate se-adună pe trepte unite,
Conturând imagini din lupte crunte dintre vise, idei, realități cernite.
Credința adună în ea gândire și faptă, unește principii, alină dureri,
Ea este scheletul și-mi dă calea dreaptă întregului meu univers de azi și de ieri.








.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!