Rădăcină scăldată
în riduri profunde,
la sânul iubirii,
iar,
prunc m-aș ascunde
și-aș smulge durerea
din seva-ți curată,
ți-aș prinde pe creștet
un nou nimb de fată
și-aș țese speranță
în ochi temători
și-aș umple blândețea-ți
cu brațe de flori,
ți-aș stinge tot tremurul
buzelor strânse,
mi-aș trece alintul
prin genele-ți plânse
și până la stele
mi-aș da viața-vamă,
sărutu-mi s-acopere
mâinile-ți,
mamă!