Jurnalul vietii tecucene

5 octombrie 2005


Astazi am avut placerea de a ma bucura de o zi senina, o zi ce emana optimism. Programul a fost destul de incarcat , toate activitatile avand ca punct central de interes interpretarea capodoperei “Sarmanul Dionis” de Mihai Eminescu, in cadrul Teatrului “Ion Petrovici” din prea stimabilul nostru oras, Tecuci.Asteptam cu nerabdare acest eveniment, intrucat ma aflu printre iubitorii operei “luceafarului poeziei romanesti”.Evenimentul trebuia sa inceapa la ora 17:00, dar s-au produs intarzieri datorita unor probleme de ordin tehnic. In sfarsit, dupa ce ne-am ocupat locurile, spectacolul a inceput impresionandu-ne inca de la inceput prin culoare si muzica.
Insa aceasta delectare ne-a fost curand intrerupta, atunci cand niste domni( care de fapt erau niste tineri ce doreau a parea barbati si incercau din rasputeri sa iasa in evidenta prin orice mijloc posibil) au inceput sa strige, sa fluiere, sa vorbeasca obscen, in fina sa-si bata joc de tot ce se intampla in acea sala de teatru.Actorul principal, in rolul lui Dionis, a intrerupt spectacolul din motivul galagiei produse, adresandu-ne tuturor cateva cuvinte prin care ne indemna sa facem liniste, deoarece numai asa vom putea intelege ceva si ca el, impreuna cu echipa sa, trebuie sa aiba o atmosfera linistita pentru a-si putea desfasura activitatea.Rasete si injuraturi.In acel moment am simtit dispretul acelui tanar actor pentru publicul tecucean, pentru acei care il ignorau si il batjocoreau.M-a durut.Dar el a continuat.Sunt de parere ca iti trebuie multa putere psihica si mult control pentru a putea duce mai departe un spectacol dupa ce observi ca lumea nu este interesata, dar pe deasupra te mai si batjocoreste.Actiunea a continuat, ca si galagia si rasetele si huiduielile de altfel.Deja lumea incepea sa se impacienteze.In acea sala erau desigur si oameni decenti, cu educatie, ce doreau sa urmareasca piesa.Dar in zadar.Au mai trecut 15 minute.Deodata observ o tanara doamna ca se indreapta spre locul de unde provenea toata larma aceea insuportabila.Le-a spus sa iasa afara.Au refuzat.S-au repetat aceleasi replici.Brusc, cu un gest sprinten, doamna l-a apucat pe unul dintre cei in cauza de tricou, fortandu-l sa paraseasca sala.Acesta a refuzat si pe deasupra a si injurat-o.Ce lume este aceasta, in care atunci cand doresti sa-ti largesti orizontul vizionand o piesa, ajungi in final sa fi martorul unor scene de violenta? Intr-un final s-au potolit, dar nu fara amenintarile de rigoare din partea pastratorilor de liniste si chiar a unei doamne profesoare .De alfel se puteau aduce foarte usor niste jandarmi pentru pastrarea oridinii oublice, dar acestea sunt vise.Se vede clar pretul pe care-l pun majoritatea tecucenilor pe cultura.
Acei oameni josnici realizeaza ca au distrus atmosfera superba ce s-ar fi putut creea, ei nu realizeaza ca prin faptele lor au batjocorit munca de mii de ore a unor oameni talentati ce au un sigur scop atunci cand se afla pe scena: sa sensibilizeze si sa infrumuseteze sufletul spectatorilor.Si astfel se naste intrebarea: Ce o om ar putea sa renege si sa ignore principiile unui spatiu feeric in care oamenii se nasc, mor si isi impartasesc sentimentele cu ceilalti numindu-se actori si creeind teatrul? Va impartasesc raspunsul meu: un om gol pe dinauntru, un om fara suflet, fara nici cea mai mica tendinta spre frumos.Din pacate, in Tecuci, trebuie sa migrezi spre alte localitati pentru a te putea delecta cu interpretarea unei capodopere.Pana cand va reinvia simtul artistic si dorinta spre un suflet bogat, hranit cu arta si frumusete, va trece probabil o mare perioada de timp, poate chiar inimaginabil de mare.
Vreau sa urez mult succes si putere de munca acelor tineri talentati ce au incercat sa ne ofere un spectacol de calitate si sa mentionez ca decorul, luminile si nu in final, expresivitatea interpretarii, au fost la un nivel demn de invidiat. Am plecat dezamagiti acasa, exprimandu-ne nemultumirea unii fata de ceilalti.”Revolutionarii destrabalati” disparusera de mult.Astfel s-a sfarsit ziua de astazi, ziua “Sarmanului Dionis”, o zi ce mi-a lasat un puternic gust amar in suflet.De trei ori Rusine celor ce nu pretuiesc munca de o viata a unor oammeni ce au scris in vremea lor pentru ca noi sa ne putem bucura astazi.Oare ce ar spune Mihai Eminescu in legatura cu toate acestea?Probabil era obisnuit ca lumea sa-I ia in gluma creatiile geniale.
Observ cu dezamagire ca lucrurile nu prea s-au schimbat nici in prezent.

BOGDAN