agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-09 | |
Acum se gîndește cum să facă să rămînă singură. Acum își dă seama că lumea poate fi a ei dacă vrea. Ar putea trece prin viață ca oricare alt'. Cît de '' altfel '' poate fi un om în diferite situații. Cît de mult depinde soarta lui de el, și cît de liber e, în esență, omul. Ar putea face acum tot ce i-ar trece prin cap...
Într-o zi de vineri, o femeie va cuteza să bîntuie vechile drumuri, bîntuite acum cîțiva ani de o fetiță. Acum nu amintirile o dor, ci oamenii care-i amintesc de acele lucruri. A fost odată o fetiță... A iubit în toamnă. Și el era prietenul ei cel mai bun. Și cu el se simțea liberă, nu vedea pe nimeni și credea că nimeni n-o vedea pe ea. Era bună și naivă. Și viața ei a fost pentru cîteva clipe perfectă. Dar toamna mereu cheamă despărțirile la ea și le face pe fete să sufere. Și aduna-n ea fiece toamnă și cu fiecare toamnă, așteptările se scurtau, timpul însă trecea. Așa cum treceau oamenii prin viața ei, așa cum se plimbau emoțiile, rînd pe rînd, rînd pe rînd... Și toamna o născuse și toamna o distrusese. Cînd se afla între fetiță și femeie, i-au vorbit ochii ultima dată. Sincer. Și atunci, abia atunci simțea puterea emoțiilor amestecate, rostogolindu-se în corpul ei. Și-n acel moment, a trăit un '' da '' concret și-atît de-adevărat! Și atunci murise.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate