plânge-mi toamnă
cu suspine
dă tot ce poți
încovoaie-te sub braț
lasă că nu mai plouă de mult
pe strada asta
e ceva rost de tristeți
vândute la gram
doze zilnice
autoinjectabile
lângă un copac
o vioară le cântă bruch frunzelor
concert de desfăcut venele
și ele cad tăcute
promițând în gând
să se-ntoarcă
lasă toamnă că e una din zilele acelea
în care
te simți mai bună
doar pentru ca poți plânge
dar nu ești
nici bruch nu mai e aici
ruginita mea dragă presărată alandala
stai și odihnește-te
aici sub subțioară
se cântă tragic și fără tine
se moare tragic fără tine
se moare fără mine
se încalcă promisiuni și fără frunze
uitucele naibii
iete oamenii
cum strică ei atmosfera
deschizând umbrele
halal să vă fie