agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6657 .



e prea feminin poemul
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [li ]

2005-10-28  |     | 



nu mai încap în hrubele săpate în destin e leneșă spuma verde în colțul gurii am exces de clorofilă spăl oasele tatei văd din spinarea mea de cobalt țâșnind o durere handicapul absenței lui viața mea plantată pe schitul acesta de adorație paternă

azi sunt șaisprezece ani tata tu mă vezi că ți-am preluat caligrafia și cărțile
mă vezi îmbrățișând sferele astea de carne niște bărbați împinși harnic în lut
ei se uită prin mine la tine și le e teamă uneori că o să-mi sari din buric
că o să-i pălmuiești tata în sala de arme în somn în plină stradă

cu degetele întinse orbecăi conturul feței tale în tablou tata oare știi să te mai naști
să mă așezi pe umerii tăi să mergem la bere să pescuim să-mi tragi o bătaie să respirăm
în casa cu sobă în casa cu pickup în casa cu toate cămășile tale
pe care mama le păstrează încă de șaisprezece ani tata crezi că pentru ea
nasturele vieții trebuie să rămână mereu închis crezi că pentru mine
fricile râncede trebuie să-mi scârțâie mereu în genunchi la zbor

am un copil ce-ntreabă de tine zice unde sunt tații mei
unde e tatăl tău unde au plecat toți tații cerurilor mamă
dumnezeu îndeasă răspunsul în urechile mele cu cizmele ne face valizele ne trimite tată
pe mine și pe fiul nostru
într-o arcă

(e prea feminin poemul , o să spui diseară și mâinile tale vor mirosi a pâine ca de obicei)

lupoaica flămândă șoptește
„Poate nu o să te mănânc nici în noaptea asta”
lupoaica la sânul căreia am crescut și-am supt lumină învățând să urlu să ucid să-mi ling rănile
demonul meu frumos cu gene prelungi și buze moi viața mea




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!