mi se-nchid ochii
nu de somn asta încă
ar fi bine aș trage două-trei sforăituri
și ziua ar trece liniștită
cu dopuri cauciucate în urechi
așa, stau de veghe
între
lanuri de secară, de orz, de grâu
de paie care ies
pur și simplu
din pereții de chirpici
alb varuiți
mi-au spus mie niște oameni
ca, dacă îți reduci universul la un punct
și nu-l pierzi din ochi
suficient de mult timp
ca să uiți și cum te cheamă
poți levita
cică e și ăsta un fel de zbor