agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-26 | |
Lumea înnebunise de-a dreptul căci de-a stângul încă mai stăteam eu!
Undeva în adâncuri mă simțeam doar un proaspăt călător aruncat în trecut!... Am început să scriu cu mâna dreaptă; mâna stângă-mi amorțise!... Notam la-ntâmplare tot ce vedeam, tot ce auzeam! Creionului i s-a rupt mina și într-un punct, din care hârtia a început să-și nască o pleoapă, m-am lăsat să cad și să pătrund ca o rază de Soare până dincolo... Ehee! mușuroiul s-a spart! Furnicile au pornit mânate de-o istorică poruncă... Incercam să-mi fixez pe retină jocul!... Conuri!... și acolo unde era multă lume, bastonașe! ce de bastonașe!... -Vai, ce mușcă furnicile astea! zise un moș fără barbă , care venise și el să asculte cântecele greierilor liberi. -Fugi nene! fugi că vin cele negre! furnicile de cărbune!... Am citit undeva...acestea omoară oameni! strigă mititica! Și uite-așa! lumea înnebunise de-a dreptul căci de-a stângul încă mai stăteam eu! Furnicile mele creșteau și creșteau! cele negre se-albăstreau, cele albastre se-nnegreau! Și eu mă miceam și mă miceam!... Atât de tare m-am micit, încât pleoapa născută-n albul imens al suprafeței hârtiei s-a închis peste mine sufocându-mă... tridimensional!... Noroc cu nașul care m-a tras în sus, spre reala bătaie mecanică... Uneori liniile ferate gem , ca naiba! -Ne apropiem de Cluj? -Mai avem puțin și dăm de Apahida! îmi răspunse. Bilet aveți? -Am! sigur că am! -Auzi dom*le?!...bat minerii pe golanii ăia din București! De i-ar omorî pe toți!... Lua-iar naiba, de golani și de legionari! ...vor să ne distrugă țara! N-am auzit! ...dar parcă am visat ceva! L-am strigat cu glas tare... înfundat: Nenee!! ...vrând să-i înfrunt rânjetul de goangă dar el nu mă auzise! Fugise! ca un bondar uriaș! să-și răspândească bâzăitul de la un capăt la altul, prin tot trenul, ca printr-o livadă cu vișine... Mânca-l-ar furnicile mele albastre! nu și cele negre! înghiți-l-ar celulele! ...știu eu care! ...(numai cele cu bastonașe!) Mulți pui se vor naște sub știința din el! de aceea zboară trenurile atât de bine; nu-i de mirare!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate