Ea e vulgara
Si se simte singura,
Parasita in lumea asta deopotriva de oameni si de animale.


Ea e cruda si rece,
Cu gura umeda intre buzele stranse.


Pune bolovani la radacina izvorului durerilor sale, sa sece.
Ea pune stanci la radacina gurii sale, izvor de cantece.
Ea pune lacrimi suvoi in calea apropierii.
Pune pietre pe marginile fantanii trupului sa impiedice apa sa se nasca.
E pornita sa scoata din oasele sale suflul verii.

Ea e cumplita, deopotriva de neiubita
De ea, si de tot restul celorlalti.