Poetul e o pasare mare,
Cu aripile arse, de lumina.
Lumina unicului Soare.
Umbra lui, pe pamant
E un critic, tanjind
Dupa orbitoarea lumina
Pe care n-o poate vedea,
Decat punandu-si, poetul’
Intre el si lumina,
Asa cum ochii isi poarta
ochelarii, de soare.
Poetul e o pasare mica,
Prea mica pentru aripele-i mari,
Incercand sa puna stelele
In slove de ceara.
Palpaie noaptea cate-o
Lumanare, in negrele slove
Ale filei ingalbenite, de asteptare.
Poetul nu-ti poate pune stelele
In maini,
Asa cum tii acum in palme
Cartea asta, care cand palpaie,
Cand arde, in mainile tale.
Dar priveste-ti palmele,
Pudrate cu praf auriu, de stele,
Copertile inchid ca intr-un sipet
Micul univers de stele, faurit de poet,
In Transe de Zbor sinucigas.
Da, sinucigas...el si-a taiat picioarele!
E sine qua non ca poetul sa-si taie
Picioarele. Templierii o cer!
Nu primesc pasari cu picioare.
Ar fi putut sa moara. Si-a inteles menirea
Pentru ca n-a curs nici macar o picatura
De sange, ranile s-au cicatrizat instantaneu.
Si le-a taiat intr-o noapte de nesomn.
Van Gaugh si-a taiat doar urechea,
Intr-un acces de culoare, fara indoiala.
Nu e mai putin adevarat ca granita intre
Creatie si nebunie e doar o pojghita alba,
Solubila in lichidele plasmuirilor celeste.
Poetul a facut legamantul de neliniste.
Acum nu mai poate gasi un pic de odihna,
Pe-o creanga, cu un picior ascuns
In penele-i decolorate.
Poetul de-aia nu doarme noaptea!
Pentru ca si-a taiat, sinucigas,
picioarele, sansa lui la odihna.
Pasare si umbra, fara picioare.
Un critic bun e ca o umbra buna.
Astfel incat, aripa poetului
Se suprapune perfect peste umbra.
Nu toti criticii sunt iubitori de soare.
Unii doar pasionati de vanatoare,
Tin in mana, insangerat, trofeul.
Cu cat pasarea mai frumoasa,
Mai rara, mai avis, cu atat mai mare
Si faima vanatorului.
Exista insa un critic, care nu e niciodata
Umbra poetului.
E cel care care suprapune aripa, pe umbra,
Mai mult ca perfect.
Batranul Timp, Nevanatorul de nimeni.
Timpul nu e decat o notiune,
Inventata de oameni. In realitate,
Timpul nu e decat un grup de opt cifre.
Dupa patru litere, de obicei se pune,
Linie.
Linia aceea neagra, mica, banala,
e drumul necesar pentru a ajunge la
Ultimele patru cifre. Dupa cifre,
din pasari, raman doar zborul
Si praful de stele, fin, stralucind in palmele
Tale.
Timpul nu zboara! Liniile, cifrele, nu zboara!
Dar priveste-ti palmele, nu semana
Cu aripele poetului acum?