agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-30 | |
(moment publicitar)
mă, li, cum ziceai tu că o să revoluționezi poezia? o să scriu din pat pe burtă goală și vie lăsându-i pe toți președinții lumii să semneze tratatele de pace pe fundul meu * salt de pe o planetă pe alta cu bătaie de picior pe-un meteor năstrușniciile li au ajuns la fundul sacului nu mai mint încep să cred în balele mele ca-n poftele sângelui când eram mică gura mea cânta în cor cu altele acum e cusută și face foamea adevărata iubire tace din gură și dă din ochiul central îndeajuns de multă privire încât să iasă fum din tine strâmbă verticalul acestui fior fă-l să se lase pe spate să facă podul atletul meu preferat vreau să te sorb prin călcâi desigur aseară mi-ai zis că eu sărut poezia când de fapt ar trebui să o iau la pumni să intru pe ușă cu mâinile înroșite de sângele poeziei mele să-i trântesc rânjind victorioasă plămânii pe masă ca un vânat fierbinte încă de fapt eu mi-am pierdut respirația printre măselele tale asta înseamnă că aerul meu nu e întreg la minte asta mai înseamnă că mă înmulțesc prin spori mă fac multă mult mai multă decât pielea mă poate cuprinde dospesc dincolo de buza tăvii în care mi-ai culcat aluatul cine va afla primul de ce patima noastră n-are colți va muri așa că mai fac pe proasta preț de-o iubire la care nu-i așa îngere ?! am dreptul * răscoala mitocondriilor mele are în frunte un cerb lopătar care-ți va purta în coarne cu alai pe strada mare inima altă problemă: în sarcoplasma periferică înoată un pește cu numele noastre în coadă vezi nu se întâmplă nimic în lumea mea atâta timp cât trăiesc * hai să complicăm lumina așază-mi talpa ta pe gură viule pune-i piedică versului următor zdrelește-i mândria de a piti în literă embrionul rotește-mi robineții din creier și umple-mă cu o vâscoasă teamă androgină arde-mi rochiile leagă cravatele de gratii să fâlfâie în aer ca drapele să fim atât de goi încât să facem dragoste mai întâi cu noi înșine apoi unul cu altul apoi cu toți neiubiții părăsiții sinucigașii lumii sex universal vecin cu pacea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate