Statea pe marginea patului, pe jumate dezvelita si cu paharul de vin pe noptiera. Butona canalele televizorului. Era tarziu in noapte si se pregatise demult de culcare, dar fara vreun motiv anume, nu avea somn. Suna cineva la usa. E Vlad.
- Buna, am vazut lumina si m-am gandit sa sun.
- De unde vii la ora asta?
- Nu mai suport Iulia, nu mai suport sa nu fiu langa tine!, izbucni el si se aseza pe pat. Umerii ii erau aplecati usor spre fata si arata de parca ar fi vrut sa isi ingroape fata in ei.
Ea se aseza tacuta langa el. Nici ea nu mai vroia sa mai fie singura. Trecusera trei ani de cand murise George.
Vlad statea pe marginea patului, mut, uitandu-se la peretele din fata lui. Astepta un cuvant din partea ei. "Daca ar zice ceva, macar un cuvant", gandi el.
Din dormitorul de alaturi se auzi zgomot. Iulia privi la ceas, era 3 dimineata. Nikki aparu in camera cu ochi somnorosi.
- Ce e mami, de ce nu dormi?
- nu e nimic, draga mea, Vlad a trecut sa ne vada, atata tot. Hai fugi inapoi la somn.
Nikki avea 7 ani, un par negru ondulat, niste ochi foarte mari, rotunzi, negrii si patrunzatori. Se intoarse si pleca inapoi spre dormitorul ei.
Vlad avea o mica firma de transport si turism care ii asigura indajunsi bani incat sa-si permita sa calatoareasca in toate partile lumii. Azi era in Egipt, maine in Japonia, poimaine in Maldive, etc. Venea incarcat cu cadouri pentru Nikki, Iulia si George. Ei erau singura lui familie ramasa.
Vlad fusese cel mai bun prieten a lui George. Se indragostise de Iulia din prima zi cand o vazuse. Inca statea pe marginea patului uitandu-se in gol la peretele de vizavi cand auzi glasul Iuliei..
- E tarziu, poate ca ar trebui sa te duci acasa.
- Da, spuse el, e tarziu...
Dadu sa se indrepte spre usa dar Iulia il opri cu mana. Vlad se intoarse spre ea si Iulia incepu sa-i aranjeze cravata. El o mangaie pe obraji si o saruta usor pe frunte. Continuara cu un sarut lung si mult asteptat intr-o continua imbratisare...

Nikki sosi in bucatarie. "Hei, Vlad, buna dimineata, ce mi-ai adus? de unde vii?" intreba ea vesela sarindu-i in brate. Vlad zambi si-i puse in palma o mica papusa de lemn sculptata de mana. "E dintr-un satuc din Spania, si-acum hai fuga la scoala!", spuse el razand. Ea il saruta pe obraz, o imbratisa pe mama ei si fugi la scoala.
Iulia se uita in urma ei si pentru prima oara in 3 ani de zile nu isi mai simtea sufletul atat de pustiit. "vom vedea", is spuse ea in gand, "vom vedea!"