agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-31 | |
Noiembrie, 30 noiembrie. Se sarbatorea Sfantul Andrei. Intr-un magazin micut incarcat cu tot felul de margele, scrumiere si clopotei, singura clienta statea langa peretele pe care erau expuse pungile de cadouri si privea vanzatoarea care impacheta o cutiuta mica. Hartia de impachetat era foarte importanta, o alesese cu greu. Facea un ultim cadou, inutil de altfel, dar il facea, nici ea nu mai stia de ce. Se simtea goala si nelinistita, isi vedea directia in viata dar ultimele luni fusesera ca o noapte de furtuna petrecuta intr-o parcare de autostrada. Tandretea si caldura ei sufleteasca se atrofiasera sub o crusta de tristete si asteptare.
Si chiar nu puneti nimic in cutie ? Chiar… Vanzatoarea isi stapanea un zambet dar nu-si putea stapani si gandurile care se prelingeau pe fata ei ca siropul caldut si exagerat de dulce. „Ce ciudata, sa se chinuie sa faca un ambalaj atat de migalos pentru nimic.” Isi privea varfurile bocancilor pictate cu nuante maro, privea clopoteii si nu-si putea inchipui cum de niste chestii de tinichea puteau scoate sunete fine si asociate cu melodicitatea. Vanzatoarea punea acum o panglica fina. Fa un singur nod, e mai estetic. De ce nu puneti totusi nimic in cutie ? Pentru ca nu daruiesc un lucru, o chestie materiala, intelegi ? Aha…. Si isi misca usor capul ca si cand ar fi priceput un mare adevar universal, insa ochii i se deschisera si clipi de doua ori, ca si cum ar fi dat orice sa nu mai vada clienta intrand in magazinul ei pentru cinci ani de atunci inainte. Plati si pleca fara tinta privind vitrine incarcate si decorate in care parca explodasera bombele Craciunului. Afara erau in jur de 5 grade, nici frig nici cald, nu se anunta zapada, era o senzatie de toamna mascata in primavara. Ii ingheta mana in care tinea cutia. Privea ultimele culori liniate pe cer de carioca unui elf grabit, mergea calculat, parca isi numara pasii si numerele ajunsesera imposibil de lungi. Ridica pana in dreptul ochilor mana in care tinea cutia, isi desclesta putin degetele inrosite de frig si-si aminti de rostul cadoului, mai precis de inutilitatea lui. Cutia cazu cu un zgomot scurt in cosul de gunoi. Ea grabi pasul si in urma ei ramasera seara, ambalajul si golul din cutia pe care o alesese cu atata grija.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate