agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1957 .



Rătăcire
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sofocle10000 ]

2006-03-08  |     | 



Rătăcire


Ah, ce frumos este în parc,
Atât de frig și totuși bine
Am încercat să mă împac
Dar n-am putut să uit de tine…

Timpul se scurge mult prea lent
Melancolia-n mine taie,
Degeaba neg eu vehement,
În mine s-a aprins văpaie…

Mă macină încet, încet,
Lovindu-mă cu-a sa putere,
Mă strâng fără să scot vreun scâncet,
Degeba, nu mai simt durere…

Și-atunci când mă opresc din plânset,
Îmi amintesc ce-a fost odat’,
Când nu-mi înnăbușeam vreun râset,
Și nu eram înfrigurat…

Iar spiritu-mi era chiar liber,
Nu mă gândeam că-s efemer,
Și dragostea îmi era lider,
Acum, ce mai pot eu să sper?

Când demonii îmi trec prin suflet,
Și îngerii sunt toți căzuți,
O șoapta fină, e un tunet,
Ce amintește ce-ncrezuți,

Pot fi acei ce-ntâmplător,
Nu știu ce rele-n vorbe nasc,
Iar visurile ți-le omor,
Prin plictiseala ce o casc,

În urma lor se lasă gol…
Puținul ce-am avut mi-l strâng,
Aș fi vrut să nu mă scol,
Acum degeaba mai plâng…

C-a tale scumpe sentimente,
Sparte-s în mii de fragmente,
Privirile-ți sunt reticente,
Dojenile-ți sunt vehemente:

„Mai bine nu ne-am fi întâlnit,
Deși n-ai vrut, ai reușit,
Prea puternic m-ai rănit,
Ce-a fost frumos, s-a cam sfârșit…”

Amar, mi-ai spus atunci să-mi fie,
Amar mi-a fost când te-am lovit,
Mult mai amar decât ți-e ție,
Deși ai sufletul zdrobit…

Mi-e spiritul numai o rană,
Ce plânge cu lacrimi de sânge,
Mintea-mi a ajuns o stană,
Pentru ce-a putut a frânge…

Pierdut mă plimb în rătăcire,
Lipsit de ocrotiri deșarte,
Să-mi regăsesc din vechea fire
Descânt pentru această moarte…

Sper să-l găsesc cât mai curând,
Căci fără de a sa putere,
Întreg nu voi mai fi nicicând,
Înnebuni-voi de durere…

Amarnic trece o secundă,
Încet de parcă e un veac,
Când grijile-n mine abundă,
De-abia mai pot acum să zac…

Zadarnic visele-mi abundă,
Căci somnul nu vine oricând,
Apuc să dorm doar o secundă,
Pentru a mă trezii plângând…


Socol Ionuț

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!