Început de nesomn cu ochii ascuțiți prin colțuri
spre ceața zilei trecute, forma ciudată
pe care ai imprimat-o în fotoliul gol
o penurie de albastru-cer dimineața
când îți umpli o cană mare și bei cu nesaț
între visele rămase de ieri la uscat
mai agăț câte-un adio, fiecare zi
începe cu mari taceri mult prea grele
toate cărțile din jur au ajuns la SFÂRȘIT
mobila doarme, insomniile mele ascultă
încă e jilav ultimul vis
nu sunt pregătit să agăț lângă el nimic
lângă pereți de gheață
patul meu din brațele tale

un cer secat de stelele sale
o nouă ruină a unui nimic
"la fel cum iubiții iși intorc spatele după o ceartă"