agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-19 | |
“Toate neputințele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristețe.” Dincolo de mine e nimic.Nici tu,nici noaptea,nici intunericul sau moartea.Dincolo de fiecare e nimic.Nu intelegi...nici nu am pretentia,esti fericit,viu,palpabil si cald.Esti tu,nu esti eu.Ma aplec cu greu,din ce in ce mai greu peste colile albe din jurul meu,din ce in ce mai greu imi astern zilele pe hartie,din ce in ce mai greu imi ridic pieptul peste ceata ce ma inconjoara,din ce in ce imi sunt pleoapele mai grele.”Omul de ieri a murit în cel de azi, cel de azi moare în cel de mâine.” Poate e fatal,tragic,dramatic sau o sa spui tu...patetic.Si ce daca? De ce te intereseaza daca nu iti pasa,daca tu nu esti asa,daca tu visezi,speri,traiesti,vibrezi si nasti in jurul tau viata...da chiar asa...de ce te intereseaza?
Binele e o visare, un proiect mereu amânat și urmărit cu un efort istovitor, o limită pe care n-o atingem niciodată, domnia lui e imposibilă.Nu am tupeul de a spune ca am zis eu asta,dar daca as fi zis-o ar mai fi contat? Gafaindu-mi deplorabil starea in care ma aflu,descoper ca nu ma mai aflu...retractandu-mi sufletul din fata ta imi dau seama ca nu mai am ce sa imi retractez...iubindu-te cu toata fiinta mea,sacrificand in teorie tot ceea ce am mai scump pe lume...descopar ca nu mai am de ce sa iubesc.Numai răul poate merge până la marginile sale și domni absolut si chiar daca proștii mor, prostia din urma lor rămâne.Privesc in jurul meu si vad atata frumusete...o singura frunza ramasa atarnata incapatanat pe o craca,un singur copil cu tatal sau in parc...obosind balansoarul...o singura coapsa ce se intinde la infinit...o singura moarte. O coardă prea întinsă se rupe, o coardă prea slabă nu vibrează așa cum trebuie.Daca ar fi sa cautam balansul perfect am muri cautandu-l,daca am incerca sa cautam fericirea in mod psihotic,desigur ca am deveni psihotici...si atunci intrebarea care ramane este...ce merita,ce Dumnezeu mai conteaza.Poate undeva am gresit cu totii.Poate multi pastram in noi,chiar si acum ceva din Soddoma si Gomora.Iar daca Dumnezeu e un “poate” ceva mai sofisticat,un upgrade al zeilor vechi,atunci cu siguranta noi,omul nou – suntem vechi.Multumesc tuturor celor care inca mai viseaza,pentru ca ma scutesc de a mai spera.Multumesc celor ce ma privesc si aleg sa taca.Multumesc tie fiindca ma citesti fara sa ma critici desi esti singurul indreptatit.Liniste...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate