agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-25 | |
Se pierd lacrimile iubițiilor pierduți,
absorbite da o inimă obosită, poate uscate de următoarea înșelătorie. Iubiții pierduți cu secreturile lor, păstrați in depărtare înăuntrul inimilor și gândurilor ce nu vor să uite. Cad lacrimile deasupra foilor de hârtie pline de ștersături, culori și gânduri trecute. Lacrimi ce pătează și deformează cerneala de mâini agitate, indecize deasupra unei fraze, rapide în a scoate afară tot gândul din inimă, prima că dispare în amareze și dezgust. Mâini ce alunecă trecând împrejur sau trăgînd lacrimile ce cad încă, căutând logica în sfârșitul unei iubiri ce a crezut în momentii de fericire. Nu este niciodată nici o logică în sfârșitul unei iubiri. Mâini dureroase de iubiți pierduți, mâini confuze între foi pierdute, cu dubiul că nu a fost scris totul, cu frica de a nu lăsa vreun sentiment. Mâini ude de lacrimi pentru puțina fericire și pentru plata prea grea, umflată zburând, explodând după care căzând foarte jos, străpunge mâini ce nu simt nevoia de o nouă îmbrățișare. Se topesc în vânt dezamăgirile iubiților pierduți, fără muzică și fără parfum. Se topesc în vânt ultimii parfumi ai iubiților pierduți, ce vor fi întotdeauna malinconici, căutând mereu eterna esență de iubire ce va deveni treptat mai subțire în timp și amintiri, aproape a nu exista. Ar fi mai bine așa, dar va fi mereu o greutate ceea ce se pierde când totul este frumos. Iubiții pierduți ce vor găsi noi iubiri, ce vor retrăi noi emoții, ce vor ști a se mulțumi. Iubiții pierduți ce se vor mulțumi de ceea ce vor simți, dar departe de acele emoții ce îi făceau să se simtă vi. Iubiții pierduți ce se vor mulțumi de a nu rămâne singuri, o ascunzătoare înaintea suferinței trecute, de un zid împotriva acelora ce vor veni. Se va suferii puțin, fa fii mereu mai puțin decât căutând din nou ceea ce face rău. Iubiții pierduți, renunțând a privi lumea de departe, crezând de stare bine în lucrurile simple, mințindu-se mereu mai mult pentru a opri dorința de a avea din nou acea iubire vie. Iubiții pierduți acuma mincinoși, umblând cu ochii privind in jos, invidioși de aceia ce nu se mulțumesc chiar dacă li se râde in față, chiar așa, ar vrea curajul lor. Iubiții pierduți, ipocriți către persoana lor, așteptând întoarcerea, așteptând o întâlnire, așteptând că o amintire schimbă totul, așteptând dar fără să schimbe persoana lor. Ce vor face la sfârșitul zilei iubiții pierduți?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate