Iubirea între două suflete pereche...ce se completează unul pe altul...este ideală, ne-am dori cu toții să o trăim și să fie și împărtășită. Dar acest fel de iubire nu o întâlnești la tot pasul...este rară.
E greu și doare dacă nu mai sunt cu cel pe care l-am iubit și e firesc să plâng. Chiar vreau să plâng...plâng până când nu mai am lacrimi și apoi o iau de la capăt. Încet...mutând gând după gând...dinspre iubirea pierdută spre cea care se vrea prezentă în sufletul meu acum...dinspre cea care a fost...către cea care ar putea fi.
Nu cred că nu am știut să țin aproape o inimă...ci mai degrabă inima aceea nu a știut să mă prețuiască suficient pentru ca să o pot păstra. Vise...gânduri...speranțe...toate le păstrez în suflet...nimic și nimeni nu merită să risipești visele și speranțele. Învăț să zbor chiar și cu aripile frânte și voi vedea că puterea și răspunsul la întrebări sunt în MINE!!
Sunt convinsă de frumusețea vieții, am certitudinea că și dragostea există...Pot să am toate acestea, dacă accept să fiu mai bună, mai tolerantă, mai iubitoare...Este dureros să mai accept existența vreunui sentiment frumos după o furtună din viață! Dar cu toate acestea, mai am speranța și încrederea în ceea ce simte ea...inima, în adâncul ei! Dacă voi privi în interiorul meu, voi descoperi acea latură frumoasă și voi dori atunci să o păstrez! Să iubesc mult!!! Se poate...nu totul este posibil...dar aproape totul...
Deci...voi închide...voi încheia...voi curăța...voi arunca...voi oxigena...mă voi desprinde...mă voi scutura...mă voi elibera de tot și de toate.
Vreau un strop de iubire...aur pur din puful inimii celui ce dorește să-mi pătrundă în simțire...Sunt un cerșetor al sufletului...până la pragul ușii...ca un porumbel alb. Îi voi sorbi ștrengar un zâmbet de pe chip și-l voi înnoda în lumina soarelui...Mă ascund într-un dulce adevăr ce vrea disperat să mă redea fericită...mie însămi. Sunt OMUL care știe să-și îngemăneze lumina și aspirațiile lui cu instinctele întunecate, alimentându-le ordonat și educat, încât stăpânirea de sine...pentru el...OMUL...e o regulă a jocului, iar a iubi înseamnă dăruire și împlinire eternă atât aici...în doi...cât și dincolo...ca o renaștere și o eliberare infinită.
Trăiesc...sper...iubesc...dăruiesc...și mai ales...vreau să mă las iubită!!! Nu voi da înapoi...o viață am...o voi simți...n-o voi lăsa să treacă pe lângă mine fără să trec și eu prin ea......