agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-11 | |
Este cel mai minunat sentiment întâlnit frecvent până și în Lumea celor ce nu cuvântă, chiar și la plante.
Nu o dată m-am oprit din drumul meu spre casă, privind cu o deosebită plăcere joaca unor cățelandri, antrenând-o fățiș în zburdălnicia lor și pe mamă, sau cât de tihniți de relaxare erau niște pisoi tolăniți pe iarbă, tot lângă mama lor, care, cu toate că avea ochii de culoarea smaraldului, sau a safirului, închiși, veghea prin simțul său șlefuit până în cel mai mic detaliu, la siguranța copiilor ei. Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată un animal, să-și ucidă propriile sale progenituri, și dacă totuși se întâmplă acest fenomen, este justificat din însuși comportamentul lor instinctiv. De asemenea, n-am văzut niciodată vreun animal arucându-și puiul în conteinerul de gunoi, sau să-l abandoneze. Din nefericire, în lumea noastră, a celor care avem rațiune, se întâmplă nu numai aceste tipuri de pruncucidere, ci și cu totul alte scene de groază, ca să nu mai amintesc de avorturile, acum provocate cu deplin discernământ, uneori cu voința ambilor părinți sau soți, apariția copilului deranjându-i de cele mai multe ori. Simt fericirea atunci când, mergând cu privirea lăsată în jos, pe trotuar sau pe stradă, încerc tot posibilul să evit a strivi vreun melc sau insectă, cu toate că nu de puține ori am întâlnit semeni care omorau sau striveau din plăcere sau cu sadism aceste total nevinovate suflete. Știu foarte bine că majoritatea oamenilor, indiferent de bunăstarea în care trăiesc sunt deseori frământați de tot felul de necazuri cotidiene, dar ei nu cunosc cât de simplu e a reuși să le depășească, dacă ar încerca să caute răspunsul la o singură și anume, de unde venim și încotro mergem, sau care este menirea noastră pe planetă? Oare viața fiecăruia dintre noi nu este mai mult un vis, de la naștere până la moarte? În nopțile în care dormim putem visa frumos, dar mulți dintre noi putem avea și coșmaruri datorate grijilor sau traumelor sufletești trăite, cea mai importantă fiind pierderea cuiva apropiat. Părerea mea este că adevărata viață este cea în care pășim după moarte, unde găsim fericirea absolută, dar pentru a o merita, trebuie să respectăm cu strictețe îndeplinirea cu demnitate acelor sacre porunci!... Cei aleși de El nu vor întâlni Aici decât blândețe, bunătate, dragoste, seninătate, dar cel mai important este că vor păși pe aleile inundate de Lumină, și se vor bucura de onorabila misiunea de a fi îngerul păzitor al unei ființe omenești încercate de capcanele vieții de pe Pământ. Iulian Nistor, Vaslui – 11.07.2007
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate