agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1483 .



O întâlnire la gară...
personale [ Gânduri ]
Întâlnirea

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sica ]

2007-07-30  |     | 



Caransebeșul se trezește la viață la ora 6:30, atunci când soarele își trimite toată lumina pe acoperișul Primăriei-ceea mai mare clădire din oraș-e vineri 13 iulie 2007...mă trezesc...din cauza luminii din cameră intrată pe fereastra pe care o deschid în fiecare dimineață. Îmi aduc aminte că trebuie să mă întâlnesc cu tine...privind absent la poza Ta...mai mult visând la clipa când Te voi revedea...mâna stângă apucă cheile de la mașină...cobor...și ajung în gara părăsită, lipsită de mișcare...și aștept rapidul murdar cu spatele atins de zid...am amorțit...uimit...aud un mers agale pe peron al unui singur călător...ridic ochii și zăresc un copil căzut în lițele unei vieții mizere, trăgând cu poftă dintr-un kent. Deodată, în depărtare se aude gâfâind locomotiva...e ceea care Te aduce mai aproape de mine...cobori?...am întins ambele mâini...te-am cuprins...nu mai doream să iți dau drumu...ne-am întâlnit bizar...n-am crezut că ce se întâmpla e real...eram unul în brațele altuia. Apoi, am vorbit un minut de una de alta...iar Tu aveai ochii plini de lacrimi...mai pătat cu un sărut amar...și deodată Tu ai rostit cuvântul "GATA!", n-am crezut că ce se întâmpla e real...Tu m-ai părăsit, îmi blestemam soarta, poate așa e mai bine, am întins ambele mâini spre tine să te pot îmbrățișa...Tu te-ai uitat odată în spate, iar apoi ai fugit.
Acum îmi amintesc, cum așteptam cu o țigară să te iau de la gară...îmi dau seama că ne-am jucat de-a iubirea...sunt nervos că altă dată am stat ca niște muți...și nu am vorbit...acum cu un pix...am născut un paradis despre lucruri ce se întâmplă și apoi se sting...sunt amintiri....
Privind absent la poza Ta...mai mult visând la clipa când Te voi revedea...mâna stângă apucă cheile de la mașină...
timpul mă plimbă prin locuri cu nume ce îmi stau pe limbă, dar nu le pot pronunța...timpul îmi șterge amintirea zilelor petrecute cu Tine...timpul este ucigașul perfect...omoară toate sentimentele care m-au zdruncinat vreodată...omoară ura, omoară iubirea dintre noi...nimic nu mai rămâne...îi face pe alții să uite ce am fost...te face pe Tine să uiți definitiv de mine.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!