agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4228 .



Monologul craniului
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Lizard King ]

2006-03-28  |     | 



Ce faci atunci când simți că nu mai poți scrie? Când perdeaua de fum în spatele căreia se ascundeau șovăitoarele tale vise se risipește și te regăsești față-n-față cu o fantomă care avea cândva chipul și numele tău? Să cazi? Să uiți? Să te retragi din jalnica-ți agonie si să iți aduni cu ultima rămăsiță a puterii tale ce ți-a mai rămas din constiința? Sau să te dăruiești, pierzându-te cu totul într-un vis, lăsându-l să-ți invăluie sufletul așteptând inselatoarea mântuire? Ești oare darul unui Dumnezeu provincial, care nu a putut face mai mult și care-și scoate încălțămintea atunci când calcă pe pământul sacru al Creatiei? Sau ești, poate, doar o neputință strigată printr-o viziune, prea timidă să răzbată în real și totuși prea puternică spre a nu fi destăinuită?
Să stai, când ai putea să zbori. Să-ți folosesti drept toiag condeiul cu care îți depănai visele. Să mori visând că viața ta a fost aievea.
Ai putea, oare, să faci zeii să-și mai pogoare asupră-ți prvirea mângâietoare, în timp ce mâna ta îi cheama, iar cugetu-ti îi izgonește strigand: “Păgânilor, plecați!”? Te rogi atunci când slova ta înjură și-ngenunchezi plecat atunci când îți azvârli asupră-le veninul amar și aspru-al neputinței reci. Pierdut în focul năzuințelor, încerci s-aduci îngăduința divinului negând-o și bătându-ți joc de ea. Mergi spre altar amenințând cu pumnul a Cerurilor boltă s-o dărâmi. Făcând din carnea-ți jertfă, te-arunci la pămant, în templu și le-o dai Stapânilor Himerei ce, poate, nu-s acolo. Zeii s-au făurit din ură, sprea a purta a omenirii vină, atunci cand umărul oamenilor propria remușcare nu mai putea asupră-le s-o țină. Iar omu-i tainic însetat de întuneric.
Să stai, când ai putea să zbori. In loc să te înalțe spre-a văzduhului nebănuită creastă și să-ți dezvaluie divinul ce se-ascundea stingher prin colbul minții tale, condeiul tau te duce de-a dreptul spre infern. Iți vor surâde înțelepții, căci doar căzând, cred ei, vezi ca ești om. Satan, al decăzutilor etern prieten, mereu șopti-va la urechea-ți că-n cuvintele tale își află chiar sălașul marii scriitori și fala omenirii stătea-n al tău condei….”Un trist erou de bâlci. Un pierde-vară. Un ratat!”, așa va spune partea din sufletul tău ce-i mereu vroitoare răuvoitor să-mbrace mantia lui Torquemada.
Un surâs sec.Un paradox.
Si-atunci, ce-ți mai rămâne? Să curmi cu ascuțișul spadei minții istovitoarea-ți îndoială, sau poate dinspre suflet să-ți aflii mângâierea? Să speri? Să crezi? Ori poate să te temi însăși de-a oamenilor fire? Să cazi? Să uiți?
Ce faci atunci când simți că nu mai poți scrie?
Replici nu-s. A fi și a nu fi -acesta e răspunsul ce-n întrebare zace și poate spune multe, dar doar atunci când tace.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!