De ce...de ce...de ce? De o mie de ori...de ce? Întrebări care strigă din noi. Pot să spun NOI? Deja simt că suntem NOI. Iar...de ce? Și apoi mă întreb:...de ce NU? CUM? Nu știu! Și nici nu vreau să știu, vreau așa ca acum...așa e bine...e din ce în ce mai bine. Mie îmi este frică de ceea ce nu există pentru că ar putea exista orice...și rău și bine...și dulce și amar și...ORICUM. Mi-e frică de ,,oricum". Mi-e frică de mine să nu-l găsesc, dar nu-mi este frică de tine pentru că tu nu ești oricum. Ești ORICE...dar nu oricum. Și mai presus de toate ești așa cum mi te-am închipuit...sunt așa cum m-ai găsit, căci m-ai găsit, chiar dacă nu credeai că o vei face, eu...cea ascunsă...și negăsită de oricine...am ajuns să fiu descoperită...
Am înțeles...am cuprins cu privirea tot ce se putea...am pătruns în acel univers pe care l-ai creat pentru noi...Am căutat să-mi răspund singură...să descopăr ce se află dincolo de ceea ce suntem noi...dar am constatat că încă nu poți să mă vezi...să mă simți...să mă atingi...să mă cuprinzi...pentru că ești cu mâinile înțepenite și aștepți tratamentul care să-ți redea puterea mâinilor...să mă poți cuprinde...și puterea minții...să mă poți vedea...să mă poți simți...să mă poți atinge. Și sincer, nu-mi va fi frică. Te vei simți mai bogat. M-aș umple de tine, cu tine, m-aș încălzi la focul tău nesfârșit...și am arde împreună. Ar trebui să pătrund acest mic univers al nostru și să văd fenomenul cu ochii mei...cu mintea mea și cu toate simțurile mele...Aș vrea să văd ce îl face să fie atât de diferit de ceea ce ne înconjoară...Dar oare pot suporta ce-aș putea găsi acolo? Nu m-ar copleși bogăția sentimentelor care mi-ar fi destinate...și totul în cantități supradozate...și cu bogății prea strălucitoare...Oare nu m-ar putea orbi?
Þi-am descoperit tratamentul pentru a te putea scoate din stare de amorțeală ce te cuprinsese...ai adus lumina în calea noastră...ai descoperit ceea ce fusese ascuns atâta timp și ai găsit un suflet dornic de viață...Cum încape atâta dăruire în sufletul tău? Te-ai scufundat în tine și ai început să erupi. Soarele erupe de miliarde de ani și nu se termină. Un foc permanent, infinit, fără sfârșit. Și cu cât erupe mai mult, cu atât e mai puternic, mai arzător. Așa ești și tu: cu cât erupi mai multă dragoste...cu atât rămâne mai multă.