Parfumul tău

Rămâne în aer parfumul tău,
se mișcă în ploaie,
traversează vânturile și nu vrea să plece.
Mi-ai lăsat emoții
și repetiții de priviri,
întârzieri,
îmbrățișări,
suspinii și zâmbete.
Regăsesc ceea ce inima mea a refuzat din principiu,
barieră pentru a ascunde frica de a suferii di nou.
Cobor în adâncul inimii tale fără să mă înnec,
fără a mă pierde în întuneric,
rămân limpede în fața coralilor trădători.
Nu am nevoie de a găsi lumina pentru a mă putea întoarce,
prima că este noapte,
prima că nasc alte preocupări.
Știu că nu mă vei înșela și mă cufund din nou în tine.
Rămâne în aer parfumul tău
ce reușesc să ating,
ce puțin câte puțin devine al meu.
Poate nu voi fi niciodată al tău
dar acuma avem o parte împreună.
Poate nu voi fi niciodată al tău
și am reânceput de a folosii toți sensii.
Colivii rămân ceea ce avem în față,
de unde în fiecare zi reușim să ușim,
aruncându-ne înăuntrul limitelor noastre și ipocrizie ce nu ne aparțin.
Respir din respirul tău
și nu sunt preocupat când lumina alunecă departe.
Ochii din ochii tăi,
aceia ce vrei mereu protejați,
ce luna nu va zmulge cu razele sale albe.
Mă voi obișnui de a nu avea preocupări.
Mă voi obișnui să traversez lumina puternică.
Ceea ce rămâne din tine îmi va umple ziua de mâine,
pănă cănd te vei întoarce
și îmi vei lăsa din nou parfumul tău.