știu că e deja aici. unghiile mele sunt portocalii. îmi trebuie un timp să rostesc toamna. îmi trebuiesc câteva gânduri imposibile. îmi trebuie pădurea noastră roșie.

doctorii sunt zemoși ca niște pere. îi simt desfăcându-și miezul sub pielea albă.

nu mă spune că știu. nu mă spune că am gustat din zidul acesta galben. nu mă spune că visez lemn. că visez trunchiul.

îmi vine rândul o dată pe anotimp. trag tot soarele în plămânul stâng. respir tot ruginiul roșul galbenul portocaliul respir pământul în care ești tu.

mă bucur că portarul nu face față frunzelor. mătura lui foarte mare nu poate să mă alunge. nu poate să anuleze liniștea care tot cade și cade în pacienții cuminți de pe bănci. portarul mătură moartea din curtea spitalului. nu știe că nu se poate.