agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2270 .



verde
personale [ Gânduri ]
incercanat de noaptea cu tus

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Lara Thompson ]

2007-09-09  |     | 



Verde crud, încercănat și mut
Amesteci culori și emoții pentru a stropi pământul de idei și a umple golul de cuvinte.
Tai iarba din vara ce a trecut pentru a naște prospețimea pe pânză... verdele de ieri pare nedormit, înghețat într-o așteptare nedeslușită. Observi cu uimire ciudățenia combinației, realizezi diferența din asemănarea celor două fire de iarbă. Verde încercănat îmbrățișat de verde crud dau naștere visului și speranței. Ochii ți s-au înecat de iarbă și de cer și ți-au crescut aripi din omoplații încovoiați de viciu. Astfel ai putut să atingi înaltul la care priveai în nopțile cu lună; apoi ai coborât în miile de molecule inspirând cu nesaț existența, întinerindu-ți celulele, colorându-le în verde crud. Când ai obosit ai alunecat în tăcerea celui care meditează; ți-ai pecetluit buzele cu verde mut și ți-ai deschis mintea spre gestul celui de lângă tine.
Cu vârful penelor de iarbă ai așternut idei și gânduri... iar ochii înecați în cerneala crudă ți s-au închis spre tine. Azi e verde crud, încercănat și mut, pe o paletă a creației; mâine...
Picur de fericire
Picuri de cer bat neîncetat la fereastra sufletului tău. Te întorci înfofolită în angoase, întrebând exasperată „unde a dispărut aurul din cer?”.
Te sprijini în zâmbetul înghețat de frigul din afară și-ți târăști pasul înfricoșat de podeaua pe care o atinge.
Cerul s-a mutat pe pământ iar pământul în cer; păsările s-au făcut pești iar oamenilor le-au crescut aripi... ți se așează buzele a surâs în fața absurdității minții omenești.
Ridici din umeri spășită: „Nu e vina mea!”.
Îți așezi capul în palmele uscate și privești tabloul gri. Toiagul cu zâmbet a căzut, lăsând gheața de ieri să devină apă cu flori... podeaua să prindă a tremura de viață iar pereții din ziua ce-a fost au prins frânturi de verdeață.
Aurul din ochii tăi se aruncă în cerul de pe pământ pentru a-l usca iar peste puține secunde pământul coboară în matca sa.
Fereastra ta are urme sălcii și uscate; podeaua se scaldă în apă de flori; pledul cel gros țesut din angoase s-a rupt și ți-ai acoperit trupul cu mătase de curcubeu și soare; pământul e pământ, cerul e cer, iar tu râzi cu ochii și cu sufletul... e picur de fericire

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!